Actualul antrenor al portarilor de la Galatasaray a venit la interviul pentru GSP îmbrăcat în tricoul Stelei.
A apărat de 101 ori poarta naţionalei Braziliei, între '88 şi '98. Inclusiv la titlul mondial din SUA 1994, inclusiv patru ani mai tîrziu în finala pierdută contra lui Zidane pe "Stade de France". În cantonamentul de la "Florya" al lui Galatasaray, Claudio Andre Mergen Taffarel, nume lung ca al oricărui brazilian, umblă îmbrăcat în tricoul Stelei.
E la fel de zîmbitor ca atunci cînd cîştiga Cupa UEFA cu Galata în 2000, cea mai mare performanţă a fotbalului din Turcia. Se aşază pe o canapea de piele roşiatică, întinde mîna şi se recomandă: "Taffarelescu!". Asta după ce s-a tachinat cu Gică Popescu, prezent la un amical al Chindiei Tîrgovişte cu Galatasaray, toată ziua.
- De ce spui "Taffarelescu"?
- Păi, pe voi, românii, vă cheamă cu "escu" la sfîrşit. Popescu, Lucescu... Hagi cred că era o raritate, cum a fost şi ca fotbalist.
- Te-ai înţeles bine cu Hagi şi Gică Popescu?
- Perfect! Doi tipi extraordinari, şi ca fotbalişti, şi ca prieteni. Am jucat cu ei timp de 3 ani, cei mai frumoşi din cariera mea de club şi, oricum, cei mai frumoşi ai clubului Galatasaray. Hagi şi Gică au însemnat mult pentru echipă. Am şi citit odată într-un ziar din Turcia că Hagi i-a învăţat fotbal pe turci.
"Hagi concentrat, Popescu mobilizator"
- Cum erau la meciuri?
- Hagi era foarte concentrat înaintea partidelor. Intra în febra meciului şi nu se mai gîndea decît la adversar. Începea să vorbească, aşa, ca un om bătrîn. Cu multe exemple, cu multă filosofie. Popescu era altfel. El mai glumea, ne şi mobiliza de multe ori... Apoi, după meciuri, mergeam împreună cu familiile.
- Ai cucerit cîte un trofeu european cu Parma şi cu Galatasaray. Unde te-ai simţit mai bine?
- Aici, la Istanbul. Şi la Parma a fost f
