După neputinţa de-aseară a Stelei în faţa lui Twente, am mutat pe TVR şi am prins o bucată consistentă de dezbatere despre Roşia Montană. Deja v-a povestit Mihai ce s-a întîmplat. Parcă aş întări o nuanţă prinsă şi de el atunci cînd întreabă de Borbely, doar că eu o fac în calitate de observator amator de pe margine. NU cunosc subtilităţile afacerii, doar văd o schemă simplă de lobby agresiv exercitat de o corporaţie – nimic nou, statul român fiind bombardat de astfel de iniţiative şi cedînd din ce în ce mai mult teren.

(Apropo, aparent fără legătură, ce splendid şapou în Ziarul FInanciar; după matricea veche, ne rugăm să-i convingem să facă profituri uriaşe: Greii finanţelor internaţionale au promis la Bucureşti că pot convinge chiar şi în criză investitorii străini să cumpere perlele energetice ale României la preţuri juste.)

Să ne întoarcem. Ştiam de mult timp poziţiile exprimate la TVR. Unii au în centrul argumentaţiei patrimoniul, ăilalţi vin cu locurile de muncă. Unii spun că nu vor fi angajaţi prea mulţi localnici şi că o să se distrugă zona, ceilalţi că dimpotrivă, o vor salva.

Marele Absent din dezbatere e însă STATUL ROMÂN. Goţiu observa că reprezentanţii statului în studio erau doi tipi absolut incredibili. Secretarul de stat de la Ministerul Culturii, Vasile Timiş, şi-a şi dat demisia dimineaţă invocînd motive personale. Marin Anton de la Mediu a fost de o nesimţire cruntă, cu replici de doi lei, cu explicaţii incredibil de superficiale, fără replică atunci cînd i s-a citit dintr-un raport scris cu picioarele de către instituţia sa.

Dar problema este şi mai mare. În această dezbatere, statul a fost absent de la bun început. Taberele au fost reprezentate de compania privată exploatatoare şi activiştii anti-RMGC. Unde a fost statul care să negocieze la sînge, să vrea să obţină cît mai mult de la compania cu pricina dacă tot vrea exp