"Dat fiind faptul că am absolvit liceul de Informatică din Iaşi, iar eu eram un artist în lumea mea, pierdut printre matematicieni, fizicieni şi informaticieni, eram mereu rugată să prezint şi să cânt la Balul Bobocilor şi devenisem cunoscută. În clasa a X-a aveam mai mulţi admiratori şi nu ştiu cum se face ca, la un moment dat, mă curtau doi baieţi din licee diferite, cu acelaşi nume şi născuţi în aceeaşi data. Eu ştiam că e ziua lor şi că am întâlnire cu ambii, în parcul Copou, lângă liceu, dar, tocmai pentru ca aveau acelaşi nume, nu mai ştiam exact cu care dintre ei stabilisem prima întâlnire, iar telefoane mobile nu existau pe atunci.

M-am învoit de la dirigintă, am plecat spre parc, unde mă aştepta cel de care îmi plăcea mai puţin, spre dezamăgirea mea. Îmi adusese un trandafir roşu, ne-am plimbat şi la un moment dat, ne-am aşezat pe-o bancă. Imediat lângă parcul Copou, gard în gard, e o unitate militară, plină de soldaţi, pe atunci armata era obligatorie. Stând pe bancă, râzând, chicotind, ne-am trezit cu o pungă de apă în cap, care ne-a făcut fleaşcă pe amândoi, de la un soldat aflat în captivitate. Credeam că aici se vor termina paţaniile pe ziua respectiva, dar, cu siguranţă, mă înşelam.

Ne-am ridicat speriaţi pentru că nu ştiam ce se întâmplă şi fără să vrem am călcat florile din parc. În scurt timp, am descoperit marcajul cu "Nu rupeţi florile!" şi un gardian public care venea spre noi. Bineînţeles, ne-am trezit şi cu o amenda pentru călcarea ierbii.

M-am întors udă leoarcă spre liceu, pentru că aveam vreo doua ore de mate şi nu era voie să lipsim, dar în faţa liceului mă aştepta celălalt băiat cu care aveam întâlnire şi a cărui zi era..... aşa că m-am furişat pe la intrarea profesorilor, ca să nu mă vadă, am apelat la câteva colege să-mi împrumute un tricou uscat şi am coborât ca o floricică să mă întâlnesc cu el ... mă a