"Povestea mea de dragoste cu actoria si-a pastrat pasiunea"
- Ultima dvs. intalnire cu cititorii revistei "Formula AS" s-a petrecut in 1999! Multa vreme s-a calatorit de atunci! Asadar, ce mai faceti? Cum arata viata dumneavoastra dupa... 13 ani?
- Viata mea nu poate sa fie altfel decat a tuturor: nu arata nici foarte bine, dar nici foarte rau. Insa mediocritatea supara. (rade)
- Cum a evoluat, intre timp, povestea dumneavoastra de dragoste cu scena si actoria? Mai are aceeasi chemare si acelasi parfum?
- Din fericire, am de lucru, joc destul de mult. Am avut bucuria intalnirii cu Andrei Serban, la spectacolele cu "Lear" si cu "Ivanov" (ambele se joaca la Teatrul Bulandra), am facut la teatrul Metropolis un spectacol cu Felix Alexa ("In rolul victimei") si unul cu Alice Barb ("Nebuna din Chaillot"), iar acum suntem cam la a cincisprezecea reprezentatie, tot la Bulandra, si tot cu Felix Alexa, dar cu piesa "Mestesugul vietii", un text frumos, care vad ca e foarte bine primit, ceea ce nu poate decat sa ma bucure. De altfel, observ ca publicul s-a improspatat. Au venit generatii noi, salile sunt pline de tineri, dar calitatea generala a publicului e foarte buna, a ramas neschimbata. Depinde de ce-i oferi publicului. Daca-l tratezi ca pe "tampiti", iti raspunde ca atare, daca il fortezi sa gandeasca si sa simta mai elevat, atunci ridica si el stacheta.
- Teatrul a coborat stacheta in ultimul timp?
- Noi, facatorii de teatru, am mai gresit uneori, am scazut etalonul. Dar asta se vede si se simte imediat. Pe scena, esti expus ca la o radiografie: e vizibil si ce ai inauntru, si ceea ce exprimi exterior prin gesturi si rostiri. Asa ca orice compromis mare se plateste scump. Ca atare, in mare, situatia e remediata. Pe de alta parte, mai ales actorii tineri sunt obligati de context sa mai recurga la unele com
