Pictorul şi stimatul profesor craiovean Mihail Trifan a cîştigat unda de miracol a transmutării deşeurilor. Practică torenţial recup-art-ul de aproape două decenii. Colector din natură şi reciclator urban muzeificabil la secţiunea artă brută (cultă), Trifan, născut de Ziua Copilului în 1946, a pregătit pentru anul aniversar ’65 o selecţie de picto-obiecte expuse întîi la Craiova, aduse apoi la Bucureşti. Mulţi artişti cu studii liceale de artă în Bănie îi pomenesc efervescenţa creatoare şi practica libertăţii ca sursă de expresivitate şi înainte de ’89. Novac, Zidaru, Bătrînu, Tohătan, Dup, Cozo au fost beneficiarii, printre mulţi alţii, ai unei transmisii de nonconformism a profesorului Miki Trifan. După dezgheţul stilistic general din pragul anilor ’90, onorabilul pictor devine şi „actor plastic“ pe scenarii de performance. Sînt convocaţi, de pildă,Pazvante, Măscăriciul şi Mireasa lui şi costumaţii de Caliban muzical. În luna ianuarie, prin selecţia curatoriată de criticul şi specialistul în avangardă românească Cătălin Davidescu, s-a sonorizat (şi la propriu), expoziţia sexagenarului insurgent Trifan la galeria Căminul artei (Centrul artelor vizuale). Căci o serie din inventarul obiectual număra instrumente muzicale insolite şi, neapărat, colorate ţipător. Expunerea de artă obiectuală a fost suficient de variată pe registre expresive ca să menţină un tempo îndrăcit la recepţie, paganinian vizual, am spune. Am mai remarcat „lieduri“ cu frunze şi corole presate, compuse pe simetrii meditative, „jazz creol“ şi „dodecafonism“ aplicate pe design de mobilier. Colaj-asamblajul şi arta obiectuală sînt acompaniate la Trifan de tranşe picturale, de grafism afişist sau de desen cu adîncimi de studiu expresionist. Artistul adună toate detritusurile vieţii cotidiene pentru a le transfigura, prin malaxarea lor, în totemuri citadine purtătoare de avertismente existenţiale.