Toamna sau primăvara, în zilele însorite de week-end, pe aleile din parcul Herăstrău (foto 1) este la fel de mare aglomeraţie cum este în fiecare zi pe culoarul ce uneşte staţia de metrou Unirii I de Unirii II. Părinţi cu copii şi bunici cu nepoţi, cupluri şi mai rar solitari se refugiază, aproape cu disperare, pe aleile de la marginea lacului, să se mişte un pic, să respire şi altceva decât damful marilor bulevarde, să simtă mângâierea unei raze de soare. Cu condiţia să nu fie "mângâiaţi" în viteză de unul din numeroşii biciclişti sau rolleri care şi ei, nu-i aşa, au dreptul să se bucure de soare pe banda rezervată lor, dar mereu invadată de pietoni. Înghesuiţi în cutiile de chibrite ale marilor cartiere de blocuri, condamnaţi cinci-şase zile din şapte la supliciul a peste opt ore de birou, plus încă două ore de trafic tur-retur, bucureştenii au mereu o acută nevoie de plimbare. Unde să se ducă?

Parcul Herăstrău şi şoseaua Kiseleff au fost şi rămân soluţiile clasice, deja seculare de plimbare a bucureşteanului. Duelurile cu flori din vremea lui Luchian nu mai sunt cu putinţă, dar cel puţin au rămas aleile şi trotuarele largi, copacii stufoşi, vilele elegante şi eleganţa oamenilor. Plimbarea la şosea a rămas un gest de eleganţă, dar încărcat şi cu semnificaţia nerecunoscută a unei dizidenţe, a unei fronde faţă de parcul înghesuit de blocurile din marile cartiere periferice. Pentru că parcul din cartier, fie acesta vastul şi încă fragedul parc IOR (foto 2) din Titan, fie parcul Moghioroş din Drumul Taberei, sau parcul Tineretului din jurul Sălii polivalente rămân încă doar soluţii imediate de refugiu: copacii încă nu au îmbătrânit, aleile încă nu au mister, băncuţele nu ştiu poveşti (abia au câţiva anişori). Dar pentru mămicile cu bebe mic în cărucior şi fără maşină, sau pentru stăpânii de căţei, aceste parcuri sunt soluţia salvatoare pentru necesara plimbar