Una din strâmbăciunile lumii ăsteia pare să fie că cercetătorii care caută vaccine împotriva epidemiilor sau chiar cei ce caută leacuri împotriva cancerelor sunt,de regulă, mult mai prost plătiți decât cei ce vor să afle dacă produsul final –comprimatul, fiola- va avea culoarea roz sau bleu ciel.

Mai jos avem o hartă a obiectivelor cunoașterii științifice pentru următorii 10 ani, conform celor de la IFTF (Institute For The Future). Click pentru mărire. Pare că întreaga comunitate științifică are de lucru din plin.

Cu toate acestea, suntem bombardați de proiecte de cercetare ce consumă resurse uriașe (financiare și umane) pentru scopuri diferite. Demonstrarea matematică a faptului că firele de păr (sau alte fibre similare) daca sunt răvășite, se incurcă inevitabil, formând noduri (Institution of Oceanography & University of California). Dar și a faptului că hamsterii își revin mai repede din starea de jetlag (efectul decalajului orar) dacă primesc Viagra. Determinarea densității ideale a wasabi-ului ce poate trezi o persoană din somn (wasabi alarm) sau Clocky, ceasul ce sună și apoi se ascunde (proiect MIT). Deseori un premiu IgNobel poate fi mult mai rentabil financiar decât un premiu Nobel (când de exemplu cercetarea se aplică elasticității optime a flaconului de muștar). Și chiar media e înclinată să le acorde mai mare atenție.

În practică, programatorii cel mai bine plătiți pot fi găsiți între cei ce implementează soluții software pentru a calibra perfect găurile din bigudiurile ce vor fi lansate de Crăciun (nu de peste 10 ani). Asta în timp ce o lume întreagă uită că așteaptă nanotehnologiile, reciclarea robotizată a deșeurilor, colonizarea spațiului, decriptarea creierului uman, aplicarea modelelor fizicilor cuantice în științele cogniției.

O explicație ar fi că modelele de succes ale savanților sunt modelele de succes ale restului