Regele Mihai, ajuns în cel de-al 91-lea an al vieţii, începe agenda externă a Familiei Regale din 2012 cu o vizită oficială la Ordinul Suveran de Malta. Totodată, după douazeci şi doi de ani de ambiguităţi, viaţa publică românească pare să fie la unison în convingerea că nu există alt om de Stat român în afară de Rege şi că Majestatea Sa este cel mai mare conaţional în viaţă. Cum s-a ajuns aici?

Cred că anii de după 2000, în care Casa Regală a avut o adresă pe harta românească postdecembristă, dau singuri răspunsul la întrebarea ce fel de rol poate avea Casa Regală în viitor.

Familia Regală reprezintă o anume parte a identităţii naţionale şi a instituţiilor României moderne, pe care instrumentele noii democraţii nu au cum să o reprezinte. Noi am trecut în ultimii şaptezeci de ani printr-o mulţime de experienţe în viaţa politică şi instituţionalş, diverse improvizaţii constitutionale si, din pacate, anumite concluzii le-am tras mai tarziu sau nu le-am tras inca. Toate acestea nu s-au întâmplat "din vina" României, ci pentru că omenirea a experimentat, în secolul XX, mutaţii fără precedent. Trecerea de la capitalism la comunism a fost o experienţă epuizantă, pe care contemporanii ei nu au anticipat-o şi au înţeles-o unii greu, alţii deloc. Sistemul dictaturii comuniste a fost instalat în anul 1917 în Uniunea Sovietică şi a fost încheiat tot de Uniunea Sovietică, în anul 1989. În toate ţările comuniste din Europa, trecerea, apoi, de la comunism la capitalism a fost şi ea o experienţă fără precedent, buimăcitoare, din care unii dintre noi n-au ieşit încă sufleteşte, mental şi, uneori, instituţional.

Dar pentru a înţelege cât mai cuprinzător posibil tragedia petrecută la 30 decembrie 1947, este bine să vorbim cu francheţe şi simţ de răspundere despre toate aspectele pe care ea le-a implicat. Plecarea Regelui Mihai din România a avut trei consecinţe, da