"Întâlnirile memorabile, prieteniile adevărate, acestea sunt, până la urmă, averea cea mai de preţ cu care se înfăţişează fiecare în faţa lui Dumnezeu - scrie Costion Nicolescu în introducerea masivului volum. Câte întâlniri împlinite a realizat! … Întâlniri la care Hristos să fi fost prezent într-un fel sau altul, oricât de discret. Căci lui Dumnezeu îi place discreţia, nu tămbălăul. Aceste întâlniri pot fi de multe feluri.

Uneori însoţesc îndelungi con-vieţuiri şi/sau prelungi con-vorbiri. Adăstări paradiziace! Poate să fie aşa, dar nu neapărat. Căci, alteori sunt întâlniri fulgurante, care se realizează printr-o privire, printr-un cuvânt, printr-un gest. Numai te încrucişezi (iată, un cuvânt care-şi trage obârşia din cruce!) cu cineva, schimbi eventual câteva cuvinte sau numai un surâs, şi asta înseamnă ceva pentru tine, adaugă ziditor, poate chiar salvator, pentru momentul acela. Poate să fie în ele atâta dăruire, atâta bunăvoinţă, atâta gingăşie, încât reciprocă rodirea lor să fie numai bună de tezaurizat, să atârne greu în traista împlinirilor tale, cu care te înfăţişezi întru bună primire în faţa lui Dumnezeu. Să atârne mai greu decât convieţuiri de ore, de zile şi de ani. Te urmăreşte toată viaţa imaginea lui, întâlnirii aceleia, trăirea pe care ai avut-o atunci…

Minunat este că te poţi întâlni, în anumite situaţii, cu sfinţi, chiar. Nu din aceia din sinaxare, ci din cei vieţuind lângă tine, în această lume şi în acest timp. Sunt câţiva din cei înfăţişaţi în galeria de portrete din această carte despre care mărturia mea, fără ezitare, aceasta este: "Sunt sfinţi!"

Prin toate aceste întâlniri îţi vorbeşte Dumnezeu, te întâlneşti şi cu El. Pentru ele merită să trăieşti, fie ele de o clipă sau de viaţă îndelungată. Din lumina şi ardoarea lor te hrăneşti vital şi o poţi răspândi mai departe.

Suntem cu cartea aceasta ca într-o expo