Acum 67 de ani, între 13 şi 15 februarie 1945, asupra Dresdei, a fost efectuat probabil cel mai devastator bombardament aerian convenţional din istorie.
Zeci de mii de oameni au murit, 90% din centrul istoric a fost distrus, un patrimoniu arhitectural şi cultural inestimabil fiind pierdut. Este una dintre cele mai adânci traume ale celui de-al doilea război mondial în Europa, fiind ridicate semne de întrebare serioase de către istorici şi alţi comentatori cu privire la modul în care s-a procedat de către aliaţi, în acest caz.
Dresda la 1900
Capitala Saxoniei era unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Renumit pentru palatele, catedralele, podurile, muzeele, parcurile şi clădirile minunate şi pentru comorile culturale fabuloase pe care le deţinea, a fost supranumit “Florenţa de pe Elba” (Elbflorenz) pe la 1800 de către iluministul german Johann Gottfried Herder, prietenul lui Goethe.
În 1736, Johann Sebastian Bach a inaugurat orga catedralei lutherane Frauenkirche, instrument realizat de celebrul constructor de orgi Gottfried Silbermann, considerat, datorită măiestriei sale fără egal, un corespondent în domeniu, al constructorului de viori Stradivarius. În sec al XIX-lea, mari muzicieni precum Robert Shumann sau Richard Wagner au locuit în Dresda amplificând prestigiul oraşului. Opera “Rienzi”, primul succes al acestuia din urmă, a avut spectacolul de debut în oraşul de pe Elba, pe 20 octombrie 1842.
Ruinele catedralei lutherane Frauenkirche din Dresda
Dresda era lipsită de apărare antiaeriană. S-a crezut că oraşul va fi cruţat de bombardamente, dat fiind faptul că era în estul Germaniei, unde anglo-americanii nu prea loviseră. Imaginea de oraş cultural şi nemilitarizat a contribuit la întărirea speranţei că oraşul nu va fi atacat. Cu atât mai mult cu cât circula mitul că britanicii şi americanii iubesc Dresda şi că î
