O serie de studii psihologice făcute la Universitatea din Iowa demonstrează că există un sindrom al suspectului nevinovat de a mărturisi că a comis totuşi crima. Sursa: The Daily Beast

Motivul este că ei îşi imaginează că aceasta va duce la îmbunătăţirea situaţiei lor, explică New York Times:

"Nevinovaţii se gândesc că dacă merg în direcţia interogratoriului se vor întoarce la ei acasă, în vreme ce, dacă neagă, merg la închisoare (...) Dacă nu aţi fost niciodată torturat, sau închis şi ameninţat, veţi înţelege cu greutate că cineva poate mărturisi o faptă pe care nu a făcut-o."

Potrivit site-ului american "Innocence Project", circa un sfert din condamnările anulate în Statele Unite ca urmare a probelor ADN au la origine mărturii false.

"Anumite metode de interogatoriu, cum ar fi izolarea fizică sau prezentarea de probe false, au consecinţe imediate asupra suspecţilor şi îi determină să mărturisească. Perspectiva de a fi condamnat şi încarcerat, deşi înspăimântătoare şi ea, este totuşi mai îndepărtată."

Studiile făcute asupra a 224 de persoane au demonstrat că nevinovaţii treceau la mărturisiri pentru a evita efectele pe termen scurt şi trecând în plan secundar efectele pe termen lung. Totul pentru a scăpa de o listă interminabilă de întrebări sau de un anchetator fioros.

"Autorii studiului emit teoria că suspecţii nevinovaţi cred atât de tare că adevărul va triumfa până la urmă, încât percep perspectiva condamnării şi a închisorii ca fiind îndepărtate şi foarte puţin probabile."

În Franţa, tribunalul din Hauts-de-Seine a încercat marţi, 21 februarie, să înţeleagă de ce Marc Machin a mărturisit în 2001 că a ucis-o pe Marie-Agnes Bedot. Adevăratul vinovat a fost descoperit după ce Machin făcuse deja 7 ani de închisoare.

"M-a luat deoparte, mi-a oferit o ciocolată caldă, un pachet de