Gazeta a petrecut două zile în nordul Bistriţei la crescătoria canină a lui Atilla Kiss, preot romano-catolic de 33 de ani şi multiplu campion la competiţii de sanie. Descoperă ce înseamnă, pentru practicanţi, "sportul în care cel mai răbdător termină primul cursa, iar efortul înseamnă fericire pentru animale". Husky e una din cele mai vechi şi pure rase de cîini, ale cărei exemplare sînt cel mai greu de dresat.
De la Rodna ajungi mai repede la Kosice, în Slovacia, decît la Bucureşti: comuna e proptită în cuibarul munţilor cu acelaşi nume, la graniţa Bistriţei cu Maramureşul. Pentru cei 6.000 de locuitori, teroarea zăpezilor din sud e de neînţeles: la Rodna e zăpadă aproape 6 luni pe an! Însă mîngîietoare, în perdele groase de fulgi molcomi, domesticită de carnea brazilor. Ca şi acum, cînd Atilla Kiss, secui harghitean rămas aici în fruntea parohiei romano-catolice, leagă înaintea saniei grumazul unor husky nerăbdători şi superbi. La 33 de ani, "dom' părinte", cum îi spun copiii, are ceva din semeţia lui Gerard Butler în "Atilla Cuceritorul": doar ochelarii şi felul cum răspunde scurt la scîncetele cîinilor săi îl trădează. "Sînt musher, crescător de husky, concurent la competiţii de sanie. Poate singurul sport unde legătura om-natură e completă, în care cîinele, mai mult decît un cal la echitaţie, se bucură şi întoarce omului bucuria". Aşa sună CV-ul scurt al lui Atilla, stăpîn pentru 14 husky şi preot pentru 736 de oameni. Gazeta a publicat pe 31 ianuarie 2012 un reportaj realizat la Cupa Băile Tuşnad, competiţie de sprint cu atelaj canin la care au participat zeci de echipaje formate din sănii şi cîini nordici (husky, samoezi şi malamuţi).
Dar de ce husky şi sănii trase de cîini?
Pentru că între musheri şi cîini, sportul încununează porţile unei lumi speciale: "husky" derivă de la "eskie", forma scurtă pentru eschimoşi, denumirea generică a t
