Răscoala din 1860 din Craiova, cunoscută sub numele de „Răscoala breslașilor și calicilor“, n-a scăpat nici ea de condeiul numelor vremii. Nepotul lui Eugeniu Carada, M. Theodorian-Carada, dădea amănunte despre acele manifestaţii în Arhivele Olteniei (1925). „Bilet.
Dumneiei Doamna Petriţa Carada
cu Demoazelele este liberă
a umbla în oraş fără să fie supărată
de patrauli până la 12 ore noaptea“.
Prefectul Poliţiei, T. Dumitrescu Așa arăta, o parte scris de mână, o parte tipărit, un bilet cu slove chirilice, „peste care dedei mai deunăzi scotocind într’un vraf de hârţoage vechi. Pe bilet nu e nici o dată, dar îl recunosc şi ştiu ce însemnează. Este biletul dobândit de bunică-mea de la Tănăsache Dumitrescu, pe vremea stărei de asediu provocată de revoluţia craioveană de la 7 şi 8 noiembrie 1860“.
Poveştile familiei
În zilele acelea, spune povestitorul, Craiova a trecut printr-o grea încercare. „Mahalagii asmuţiţi de rău voitori s’au răsculat în contra Prefectului Marghiloman, sub pretext că ar fi avut de gând să le perceapă nişte taxe ce nu fuseseră încă votate de Adunarea Deputaţilor“. Amintirile continuă. „În copilăria mea am auzit adese ori vorbindu-se în casă la noi de revoluţia asta cu groază. Bunica istorisea cum a venit speriat din oraş Neaţă, un fost rob al ei, şi i-a zis: «Coniţă, în piaţă se face moarte de om. Au eşit mahalalele cu parul şi vor să dea jos stăpânirea. Se face vărsare mare de sânge!». Dumneiei a pornit numai decât la Şcoala Centrală, să-şi aducă fetele acasă. Spunea că de la Madona până la Şcoala Centrală nu a întâlnit picior de om. Toţi încuiaseră porţile şi se auzea numai mugetul mulţimei ce înconjurase Prefectura“.
Alteori, continuă Theodorian, „am ascultat pe tata istorisind cum a petrecut trei zile şi trei nopţi în Palatul Prefecturei, înpreună cu toţi funcţionarii pe cari mulţime
