A murit Marius Tudose. Marius Tudose a fost inmormantat. Luptatori, oameni in trecere, familia, prietenii, grupul lui Marius, toti, in Piata Operei, vineri, ora 13. Lacrimi, regrete, amintiri. Marius Tudose va fi, si el, asa cum merita, erou recunoscut al miscarilor antiBasescu, la Timisoara, dar si la Bucuresti. Lume multa si… multa lume. Intr-o parte a pietei centrale, Dan Diaconescu (chiar in direct) a fost, si el la Timisoara.
A fost ca o umbra, la propriu si la figurat. Umbra lui Basescu era peste tot. Era prin DD, era prin imaginea cortegiului, era printre oameni. Umbra lui Basescu era rece ca moartea, infricosatoare ca o parte a mortii, era influenta nefasta asupra energiilor timisorenilor din strada. Umbra lui Basescu este raul insusi, ca si el, este ranjetul ha-ha-it al celui care chiar se crede „fiul ales”, dupa modelul Ceausescu, Hitler si altii. Umbra rece a fost acolo, in Piata Operei si s-a hlizit batjocoritor la noi, „viermii” din strada, care aveam o lacrima pentru Marius Tudose. S-a mai dus un om, un luptator convins de idealurile proprii si ale celor care nu-l mai vrem pe Basescu, ironia sortii Romaniei din ultimii sapte ani. Omul acesta nu contenea sa alerge intre Timisoara si Bucuresti, pe traseul mortilor lui Basescu. S-a sacrificat! Si-a dat, practic, viata, in lupta impotriva unui regim obosit si apasator. Romanii nu mai suporta minciuna, nici dispretul, nici ipocrizia. Gata! Imaginea umbrei este tot mai pala, mai caraghioasa, dar ea inca persista, stim asta! Se simte si in felul in care se misca, aproape amical, jandarmii, care au devenit martorii vii ai Pietei Operei (Victoriei), dar si ai Pietei Universitatii. Se lasa calcata in picioare de oamenii vii, care nu mai renunta la lupta. Exista o energie pe care nimeni nu o va mai putea opri. Este umbra care, si ea, s-a saturat sa mai umble bezmetica intr-o lume care nu o ma
