Am intilnit, de citeva ori, indivizi care nu mai puteau judeca decit prin grila de lectura furnizata de un post TV multiplicat de citeva ori. Nu mai suportau opinii alternative si o declarau, nu mai puteau dialoga, limbajul li se redusese la fraze primite. In societatea noastra, dar si la altii, relatiile profesionale dintre oameni, ca si cele interpersonale, cotidiene, atitudinile si comportamentele, functionarea mentala a indivizilor - in grupuri, institutii si in viata sociala - toate acestea sint, mai tot timpul, atinse de sechele inconstiente care razbat din subsolul constiintei, fara sa ne dam seama de aceasta. Credem, cei mai multi, ca stapinim situatiile, sintem preocupati de rationalitatea judecatilor noastre, dar adesea nu sesizam ca "inconstientul cognitiv", manifestat prin "resturi" de perceptie si memorie, segmente de cunoastere invatate cindva in mod involuntar, gindirea implicita dirijata de reprezentari sociale, sedimentate in timp, ne blocheaza productia intelectuala, ne deturneaza, uneori ne robeste. Unele mesaje emotionale sau unii stimuli subliminali au adesea un impact atit de puternic, incit produc un efect de orbire, intuneca judecata. Observam uneori cu stupoare cum indivizi cultivati, a caror inteligenta a fost indelung prelucrata, comit erori grosolane de apreciere sau utilizeaza un limbaj inacceptabil, pe care l-ar amenda fara gres la altii. Tema aceasta a inconstientului cognitiv a intrat in atentia psihologilor de putin timp. Cercetarile cognitivistilor au dovedit ca individul proceseaza intelectual, concomitent, un numar enorm de informatii, fiecare sector avind independenta fata de celelalte. E o procesare paralela. Doar asupra unor informatii ne indreptam atentia in mod constient, celelalte bat la poarta constiintei sa intre, se ingramadesc sa ocupe loc in produsul final, desi provin din procesari anterioare, depozitate in memorie. Act