“Dacă continuăm cu acest sistem care îţi scoate ochii din cap nu poţi să supravieţuieşti decât dacă faci evaziune”, a declarat guvernatorul Băncii Naţionale. Mugur Isărescu a explicat astfel că multe companii din România pierd şansa finanţării pe bursă pentru că nu îşi permit să-şi facă publice registrele. Sistemul fiscal copleştit de metehnele specifice pseudo-capitalismului românesc îi împiedică pe manageri să fie transparenţi. În registrele pentru bursă nu poţi trece munca la negru/gri, că de asta se cheamă negru/gri, nu poţi trece nici “plăţile informale”, nici cotizaţia la fel de informală pentru campania partidului de la putere. Şi nu îţi poţi permite să nu plăteşti “informalele” dacă ai reuşit să ai mai mult de o mână de angajaţi, mai multe credite la bancă şi te-a împins păcatul să “accesezi” și niscaiva bani europeni, care întârzie de-ţi ies ochii din cap cu totul.

Dar Mugur Isărescu a atacat numai tangenţial modul în care îşi face treaba Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Din păcate, nici premierul Mihai Răzvan Ungureanu nu a atacat problema direct, deşi Sorin Blejnar, şeful ANAF, se află în ograda sa. Mihai Răzvan Ungureanu a luat-o pe ocolite şi l-a pus pe şeful Fiscului, Sorin Blejnar într-o mare dilemă.

Pe scurt, aşa cum se ştie, i-a dat subordonatului termen 60 de zile să aducă la bugetul de stat 1,5% din PIB, adică 1,8 miliarde de euro. Suma este colosală. Sebastian Vlădescu declara în vara tăierii pensiilor şi salariilor că în câteva luni nu se pot strânge din evaziune decât câteva sute de milioane, deci insuficient ca să nu mai fie nevoie de tăieri. Sorin Blejnar are, prin urmare, de ales.

Fie demisionează pentru că strânge banii, fie demisionează pentru că nu strânge banii. Dacă se apucă de treabă și adună banii din evaziunea cu cereale și alcool, domeniile indicate de premier, și reușește performanța demnă de Herc