Luna februarie a creat cel puțin două ocazii ca îndrăgostiții să-și exprime sentimentele ( puternice, uneori) prin oferirea unor atenții persoanelor iubite. Asta spre satisfacția comercianților, care s-au reprofilat repede pe noua temă a “sărbătorilor” sau au profitat de aceste zile pentru a-și vinde marfa sau serviciile.

Profesioniștii din domeniu te ademenesc să cumperi un buchet de flori iubitei, un parfum iubitului (am dat doar niște exemple banale, nu mă pricep la cadouri făcute dintr-un fel de obligație socială, din considerentul că așa trebuie… ). Și mai vine o lună a lui ”așa trebuie”, cu ale sale 1 martie, 8 martie și toate aniversările ”colaterale” din acea perioadă.

Întâmplător, de Ziua Îndrăgostiților, varianta americană, mă aflam în oraș, cu treabă. După o dimineață aglomerată, pe la prânz am luat o cafea în compania unor cunoștințe mai vechi. Subiectul de discuție: ”Maria, zi-mi tu, cam ce-aș putea eu să-i iau prietenei de Valentine’s? Hai zi, ajută-mă, că e musai! Da… știi, să fie ceva frumos!”

Am realizat o listă (mai mult verbal) cu câteva posibile cadouri și răspunsul a fost același la fiecare intenție ”a, nu… asta i-am luat și anul trecut” Nu știu care a fost deznodământul, care ce a cumpărat, cu ce sau cum și-a surprins consoarta în seara de îndrăgostiți, dar mi se pare că totul capătă un gust fad, atunci când tu ești… obligat, oarecum, să presari puțină afecțiune peste viața de cuplu, de dragul unei zile.

De fapt, despre altceva vreau să vă vorbesc, nu despre cum încearcă oamenii să devină ingenioși în zile speciale (speciale nu atât pentru ei, cât pentru comercianți și patronii de club-uri care organizează megapetreceri). Să nu stric farmecul zilei îndrăgostiților (sau trebuia cu majuscule?), am hotărât atunci să nu scriu nimic, dar iată-mă!

Un șiretlic bine poziționat temporal, având în vedere euforia lunii februa