Autorul celebrului roman "Enigma Otiliei", dar si al "Istoriei Literaturii Romane", George Calinescu, a dat de multe ori dovada rafinamentului si eruditiei sale.

Un fapt mai putin cunoscut si evidentiat despre acesta este oportunismul de care a dat dovada atat in timpul dictaturii Regelui Carol al II-lea, atunci cand publica in Revista Fundatiilor Regale ode pline de patos la adresa monarhului, cat si trecerea la comunisti, in anul 1947.

Trecerea cu penita si slova in slujba comunistilor nu s-a realizat brusc. Intre anii 1948-1953, Calinescu a fost atacat si marginalizat. In urmatorii trei ani, criticul si istoricul literar incepe sa creeze opera in stilul epocii, insa nu isi poate adapta limbajul "cerintelor vremii" - adica sa treaca la stereotipii si la asa-numita "limba de lemn".

Calinescu incepe sa fie "reabilitat" incepand cu anii 1955-1956. De atunci au ramas marturie a pactizarii sale cu regimul o serie de reportaje, in care ridica in slavi realizarile sistemului comunist. "Ceea ce a facut cu putinta progresele uimitoare de civilizatie si de cultura savarsite sub regimul nostrum si ne va ajuta de aci incolo sa inaintam cu repeziciune pe acest drum este forta creatoare, talentul acestui popor", scria Calinescu in deschiderea reportajului sau intitulat "Laptele, vinul si mierea". El se regaseste in volumul "Marea de aur" - Reportaje.

O constanta a epocii comuniste era ridicarea in slavi a conducatorului iubit. Ceea ce face, evident, si Calinescu. In reportajul amintit, acesta il prezinta pe Gheorghe Gheorghiu Dej ca pe un Mesia al inceputului unei noi lumi, fauritorul omului nou.

Cu prilejul unei vizite de documentare facuta in comuna Turbati, "pe apa Ialomitei, nu departe de Grui", "cu 742 hectare teren arabil colectivizat la un numar aproximativ egal de familii cu pamant, la care se adauga 200 de fami