O echipa de oameni de stiinta americani a descoperit ca, la fiecare ciclu repetitiv de 60 milioane ani, biodiversitatea planetei noastre scade extrem de mult, apropiindu-se de limitele extinctiei. Sursa imagine: all-creatures.org
Straniul ciclu al extinctiilor ar fi inceput acum circa 500.000.000 ani, fiind influentat de un fenomen geologic in urma caruia miscarile scoartei terestre afecteaza adancimea oceanelor si, implicit, varietatea speciilor animale si vegetale.
Cheia pentru descoperirea misteriosului fenomen o reprezinta, in opinia fizicianului Adrian Melott din cadrul Universitatii din Kansas, SUA, izotopul strontiu-87.
Cercetatorii Richard Bambach, Kenni D.Petersen si John M. McArthur, au descoperit ca in fosilele vietatilor marine concentratia de strontiul-87 creste la fiecare 60 milioane ani, in concordanta cu valurile extinctiilor.
Conform profesorului Mellot, singura modalitate prin care strontiul-87 este produs in natura si consta in descompunerea radioactiva a elementului rubidiu.
Se cunoaste faptul ca rubidiul este prezent in rocile magmatice din scoarta terestra, deci urmele de strontiu-87 indica faptul ca se intampla ceva cu rocile magmatice la fiecare 60 milioane ani: un anumit eveniment duce la eroziunea masiva a acestor roci si astfel ajung in oceane mari cantitati de Sr-87, care se pastreaza in fosilele marine.
Cercetatorii avanseaza ideea conform careia miscarile tectonice ale continentelor determina ridicarea scortei terestre in anumite regiuni; acest fenomen expune rocile magmatice unei eroziuni mai intense, dar duce si la scaderea adancimii apelor oceanice, mai ales in zonele de coasta, determinand extinctia a numeroase specii.
Periodicitatea fenomenului ii face pe pe cercetatori sa avanseze ideea unui "puls al Terrei" determinat de procesele de convectie din interiorul planetei, dar este vorba despre u