Nu-l vazusem pe Git de vreo sapte ani si totusi il simteam ca trepideaza ca un armasar de cursa, gata de start. Cei prezenti in sala erau toti unul si unul. Adica oameni cu minte multa, gata sa invete, dar in acelasi timp nu erau deloc dispusi sa accepte banalitati. Colegii il botezasera cu porecla Git si aproape nici unul nu-i cunostea adevaratul nume. Omul acesta avea un git lung cit girafa si mai tot timpul, acesta, adica gitul, era roscat la culoare. Cind Git intra in polemica cu cineva atunci gitul devenea si mai rosu, venele se umflau sa crape si fata se congestiona nefiresc de mult. Din pacate, Git era asa de nervos mai tot timpul incit nu-i trebuia motiv sa faca „git". Trasatura sa naturala era sa contrazica orice ai fi spus si o facea fara argumente, dar cu foarte mult nerv. Ai fi crezut ca sare chiar la bataie, dar n-o facea. Chiar cind cineva nu mai suporta zgomotoasa sa reactie la orice ar fi spus si ii ardea cite o palma, Git se inrosea ca racul si cu naduf tuna: - Bine, baietas. Te-ai ars! De aici ti se va trage sfirsitul. Ca sa va faceti o imagine mai clara despre Git, este suficient sa o priviti pe o realizatoare a unui post TV, cu nume de turc sau de grec, care devine rosie ca o sfecla si se sufoca in propriile diatribe. Cum, necum, la o intilnire tematica elevata referitoare la explozia demografica, il vad pe Git in prima linie de fotolii. Ne salutam respectuos prin gesturi vizibile si personal ma gindesc sa renunt la expunerea mea. Nu-l vazusem pe Git de vreo sapte ani si totusi il simteam ca trepideaza ca un armasar de cursa, gata de start. Cei prezenti in sala erau toti unul si unul. Adica oameni cu minte multa, gata sa invete, dar in acelasi timp nu erau deloc dispusi sa accepte banalitati. Ma uit la cei care constituiau un soi de prezidiu si sper sa vorbesc ultimul, adica dupa ce Git va fi satul de interventii. Dupa alura si gestica se vedea ca