Mărturisesc: am cont și pe Twitter dar nu-l folosesc. Cu atâtea rețele sociale mi se pare că ne repetăm tot încercând să dăm de veste tuturor, peste tot, mai detaliat sau mai la obiect, ce facem mai exact in momentul T1 și apoi, încercând să dăm replici cât mai inteligente reacțiilor celorlalți utilizatori pierdem cu brio momentul T2.

Twitter și-a format într-un fel reputația că ar lega oamenii mai mult prin prisma intereselor comune decât prin coordonatele geografice. Adică eu, Dora, din București aș putea la o adică să schimb impresii cu un suedez, dintr-un orășel micuț și fără aeroport din Suedia, dacă întâmplător amândurora ne plac pisicile, varza murată și Philip Roth (bine, nu neapărat în ordinea aceasta). Așa își propunea și promitea rețeaua. Însă citesc aici cum că de fapt, dacă urmărești mai atent ciripitorul albastru, observi că și conexiunile dintre utilizatori seamănă foarte bine cu rețelele de trafic aerian din ultimii ani. Adică tot acele orașe ai căror locuitori au interese reciproce mai mari prin prisma zonei în care locuiesc comunică mai des și interacționează mai mult și pe Twitter. Iar interesele sunt strâns legate de poziționarea geografică și nu de altceva.

Spun asta cercetătorii (vajnicii cercetătorii omniprezenți, știți și voi ) care au analizat mai mult de 480 de mii de mesaje de pe Twitter și care au aflat că dacă vrei să prezici numărul de twitter-mesaje dintre două orașe, cel mai simplu mod e să te uiți la traficul aerian dintre acele două orașe. Iar utilizatorii din orașele care au parte de un trafic aerian mai intens au mult mai multe șanse să fie urmăriți de restul utilizatorilor. Așa că uitați de inovația cu care spunea Twitter că ne ia ochii, nu contează doar interesele comune – geografia e tot cea mai importantă. Și relațiile interumane deja formate. Nema inovație, deci.

Eu rămân fan Facebook Urmăreşte-ne pe