In ianuarie, s-a inregistrat o prima retragere a unei companii farmaceutice din Romania. Firma producea medicamente impotriva durerii din cancer.
Desigur, pe cei care au impus taxa de claw-back nu-i doare nimic, iar daca sufera din cauza unei unghii incarnate se pot opera la Viena. Aceasta „gheara inapoi”, un fel de mana statului grebla se facu, va mai alunga si alte firme. De ce au ramas pana acum? In fond, este o afacere pierzatoare: banii pe medicamente se platesc cu o intarziere de 360 de zile. Nu e chiar la fel ca a-ti lua salariu la un an dupa ce ai muncit. Sunt companii, pot sa reziste, au de unde lua credite, au profituri... da, dar acestea sunt facute in alta parte. Oricat ni s-ar parea noua ca suntem de importanti, piata romaneasca este una minuscula, raportat chiar la vecinii nostri. Un singur orasel german foloseste mai multe citostatice moderne decat se vand la noi in intreaga tara. Riscurile unei companii sunt la fel de mari ca in Vest, pentru venituri ca in Africa.
Producatorii, inainte de a castiga fie si un cent, investesc enorm in cercetare si in testarea medicamentelor. Vorbim de miliarde de euro sau de dolari. Ei trebuie sa acopere cheltuielile de promovare, sa puna de-o parte bani pentru despagubiri, in caz de reclamatii, sa investeasca permanent, astfel incat sa respecte normele tot mai severe de reglementare. Iar toata aceasta investitie trebuie sa se amortizeze in 10 ani si sa aduca profituri, care sa permita noi descoperiri stiintifice, fara de care multe suferinte nu isi vor gasi leacul. Dupa 10 ani, „reteta” poate fi copiata de oricine, rezultand medicamente numite „generice”, mai ieftine, deci mai accesibile. Ar fi bine, daca s-ar putea mentine un echilibru intre nevoia pacientilor de produse ieftine si nevoia omenirii de progres terapeutic, prin cercetare si inovare.
Cititi intreg editorialul pe DC NEWS
