Cei diferiti de noi vor fi intotdeauna considerati niste enigme. Vor uri lucrurile care noua ne plac si le vor placea cele pe care noi le uram. Toate acestea in timp ce se comporta in feluri pe care noi nu le putem prezice. Asta ne cam face sa-i uram, macar putin.
Concluzionam ca acesti oameni, fie ca e vorba despre cei de sex opus, cei cu viziuni politice complet diferite, cei care lucreaza pentru o companie rivala etc., nu sunt decat personaje cu rol de obstacol in filmul pe care-l reprezinta viata noastra.
Si uite asa societatea incepe sa semene cu un sitcom. Ar fi de ras daca rezultatele nu ar fi atat de tragice pe alocuri. Iar cauza o reprezinta faptul ca nu numai ca nu ne intelegem unii pe altii, dar ca nici nu incercam.
Iata, conform Cracked, unde gresim:
Credem ca daca incercam sa intelegem pe cineva e ca si cum ne-am da de partea acestuia
Imediat dupa dezastrul de la 11 septembrie, o voce a rostit, la un post de stiri: "Trebuie sa intelegem de ce acesti oameni ne urasc". A fost imediat asaltata de mii de alte voci, care i-au replicat: "Tot ce trebuie sa intelegem la acesti maniaci este unde sa tintim. Nu e timpul sa-i menajam/rasfatam pe teroristi, hipiotule!".
Aceeasi reactie vei primi si daca vei spune ca vrei sa intelegi motivele care stau in spatele actiunilor unui ucigas sau violator. Ca si cum a incerca sa intelegi un astfel de individ e totuna cu a te da de partea sa.
Cei mai multi gandesc ca a intelege pe cineva pe care il urasti va aduce beneficii doar "celuilalt", ca tinta finala e sa fii plin de compasiune fata de acesta. Multi gandesc ca un astfel de comportament este menit sa dea individului rau posibilitatea de a arata ca nu e asa de ingrozitor.
Ne este teama ca a incerca sa intelegem un terorist deschide usa unor afirmatii de genul ca a arunca civili in ae
