Premierul a cerut autorităţilor abilitate ale statului să facă rost, din lupta împotriva evaziunii fiscale, de două miliarde de euro în fix 60 de zile.
În sine, cererea este una de bun simţ, trecută în fişa postului: şeful unui Guvern cere reducerea evaziunii. Formularea este însă de natură să creeze confuzie.
De unde a apărut cifra de 1,5% din PIB? Ştie cumva fostul şef al SIE că ar putea fi, în cel mult 60 zile, finalizate dosare atât de importante încât prejudiciile date spre recuperare să totalizeze această sumă?
Sau poate că premierul vrea să-i schimbe pe şefii de la Fisc, Vamă, DNA, DIICOT şi Garda Financiară şi tocmai din acest motiv le-a dat un termen limită mai scurt decât procedura necesară deschiderii unui dosar de evaziune.
Există şi o a treia variantă: premierul ştie că, fără venituri suplimentare, inclusiv din reducerea evaziunii, bugetul pe anul în curs nu poate fi executat aşa cum a trecut el prin Parlament şi nu vrea să se încingă lucrurile în toamna electorală. Dar atunci de ce acest termen limită? Ce se întâmplă peste două luni atât de important încât bugetul are mare nevoie de exact 1,5% din PIB ca venituri suplimentare?
Oricare ar fi varianta corectă, realitatea din teren dovedeşte, în acest moment, că instituţiile statului continuă să mimeze neconvingător lupta împotriva evaziunii, chiar şi după "urecheala" primită de la premier.
Iată bilanţul ultimei săptămâni în ceea ce priveşte reducerea evaziunii fiscale: doi patroni din Timişoara au fost trimişi în judecată pentru o evaziune de peste trei milioane de euro, doi administratori din Arad au fost arestaţi pentru evaziuni de aproape 180.000 de euro, 25 de persoane au fost audiate într-un dosar de evaziune fiscală estimată la 20 de milioane de euro şi au fost confiscate 80.000 de fire de flori din piaţa George Coşbuc din Capitală.
Destructurarea unei reţele