Fără îndoială că arbitrii noştri au avut un 2011 prost, dezamăgitor. Au făcut greşeli peste greşeli cu precădere în sezonul de toamnă, astfel că s-a discutat chiar varianta înlocuirii lor cu străini. Deşi i-a mai păsuit pe Balaj, Tudor et Comp. încă 5 etape din retur, Comitetul Executiv al FRF a hotărît să-i ardă la buzunare. Să le înjumătăţească baremurile de la 4.800 lei de meci la 2.400 pentru “centrali” şi de la 3.600 la 1.800 pentru tuşieri. Tăierea cu pricina s-a pus pe seama gafelor cavalerilor fluierului, într-adevăr, destule strigătoare la cer, dar şi pe seama crizei economice. În principiu, corect. În fapt, mai degrabă nu, deoarece fotbalul şi-a vîndut totuşi drepturile de televizare cu mai mulţi bani ca altădată.

Cel care a dirijat campania anti-arbitri a fost vocalul preşedinte al LPF, portavocea conducătorilor de cluburi, majoritatea nemulţumiţi, unii chiar înfuriaţi. Ca să monteze opinia publică împotriva arbitrilor, Dragomir a mers pînă acolo încît, cabotin perfect, şi-a declarat surprinderea că un arbitru a ajuns să cîştige lunar, cruciţi-vă, români necăjiţi!, şi 12.000 lei!!! Fals, minciună sfruntată deoarece şeful Ligii a omis să menţioneze că din 4.800 de lei un arbitru suportă săptămînal toate cheltuielile de transport, de cazare şi de masă. La fel, şi pe cele legate de procurarea echipamentului, deplasarea la consfătuiri, plata vizei, a vizitei şi a tratamentelor medicale, a indemnizaţiei acordate preparatorului fizic personal etc., etc.

În medie, după îndeplinirea tuturor acestor obligaţii, mai costisitoare în cazul arbitrilor domiciliaţi departe de Bucureşti, gen Haţegan, Balaj, Kovacs, Şovre ş.a., un component al lotului A rămînea cu 1.000 de lei pe lună, maximum 1.500, adică echivalentul a 300-350 de euro! Oricum, trebuie să fii un mare demagog precum Dragomir ca tu să ai, conform propriei mărturisiri, 15.000 de euro salariu l