Înmormântarea părintelui Ioanichie Şomcuteanu, pe care enoriaşii l-au numit şi "ultimul pustnic al Bucegilor", ctitorul schitului Sfânta Ana, a născut şi o serie de controverse în rândul celor care l-au cunoscut. Cea mai aprigă dezbatere a constituit-o locul ales pentru somnul de veci al monahului.

Părintele Ioanichie Şomcuteanu s-a stins din viaţă luni, 20 februarie, pe patul unui spital din Cluj. A fost înmormântat pe 23 februarie în localitatea Rus din judeţul Sălaj. Enoriaşii din zona Munteniei şi, cu precădere, cei de pe Valea Prahovei au contestat de la început decizia ca monahul să fie înhumat la sute de kilometri distanţă de locurile unde a slujit zeci de ani.

Părintele Ioanichie a fost călugăr la Mănăstirea Sinaia, iar din 1995 a fost surprins de montaniarzi în timp ce punea bazele schitului Sfânta Ana din Bucegi. După ani grei de muncă, în 2008, lăcaşul a fost sfinţit, în prezenţa patriarhului României.

Enoriaşii şi-au dorit ca tot aici, unde a slujit, i-a ascultat şi le-a dat un sfat ori de câte ori au venit la schit, părintele lor de suflet să-şi doarmă şi somnul de veci. Ceea ce nu s-a întâmplat şi a dat tonul unei serii întregi de zvonuri. Se vehiculează că însuşi ctitorul lăcaşului Sfânta Ana şi-ar fi dorit să fie înhumat în locurile natale, la Sălaj, dar şi faptul că stareţul de la Sinaia ar fi dorit ca trupul neînsufleţit să fie dus departe de Valea Prahovei, pentru ca enoriaşii să nu-şi îndrepte paşii mai mult către schit, uitând de mănăstirea din Perla Carpaţilor. Dar nici unul, nici altul dintre aceste lucruri nu au fost nici infirmate, nici confirmate, prin urmare adevărul îl ştiu doar cei care au luat decizia finală. Pomenit şi la Sinaia

Chiar dacă fizic au fost departe, cei care l-au cunoscut pe Ioanichie Şomcuteanu i-au fost aproape cu sufletul, în ziua înmormântării, fiind prezenţi la slujba de pomenire care a avut loc