După ce Parlamentul a aprobat prin lege majorarea pragului de deţinere la SIF-uri, toată lumea se aştepta poate ca astfel de deţineri să apară foarte repede. Ei bine nu este deloc aşa. În primul rând, legea dă un răgaz de două luni de la adoptare ca pragul să rămână acelaşi. Poate s-o fi gândit careva că se dă peste cap bursa dacă pragul se ridică imediat. În al doilea rând, este iarnă şi a fost sfârşit şi început de an. Statistica ne arată că, în această perioadă, activitatea pe bursă suferă o oarecare contracţie. În al treilea rând şi cel mai important, lipsesc marii investitori.

Să o luăm pe rând. Perioada de graţie nu are chiar aşa o mare importanţă, deoarece s-a trecut la conturi globale, cam aşa cum era odată cu RASDAQ-ul, când în piaţă apăreau ofertele de vânzare sau cumpărare ale societăţilor de intermediere şi nu ale clienţilor. Atunci când se face verificarea primă, la fiecare sfârşit de trimestru, este posibil să apară şi conturi cu peste 1%. Cel mai probabil, ar putea fi ale unor fonduri mutuale administrate de români, în special de către bănci româneşti, indiferent de locul sau ţara de unde provine capitalul. Dacă privim cu atenţie, sunt bănci din România care administrează trei sau chiar patru fonduri de investiţii, numai pentru simplul fapt că niciunul nu putea deţine mai mult de 1% dintr-un SIF. Şi cum oferta pe bursă este foarte limitată în titluri care să merite (adică să fie şi societăţi profitabile, foarte lichide), înţelegem de ce SIF-urile reprezintă un pilon de bază al oricărui fond de investiţii deschis.

Din păcate, cu largul concurs al legii, al CNVM şi datorită obtuzităţii administratorilor unor SIF-uri, ca să nu spun al aproape tuturora, aceste fonduri de investiţii au fost limitate în accesul la luarea unor decizii, cu toate că între investitorii reali, cei care cumpără titluri la fondurile mutuale nu este absolut nicio legăt