Crin Antonescu a intrat deja in folclor. Absenteismul lui din Parlament e legendar, ora la care iese din casa, de basm. Cand il bati pe Vanghelie sau Bercea Mondial la prezenta pe cele mai importante site-uri umoristice, te poti gandi ca e de ras. Dar, in realitate, deja nu mai e amuzant.
E vorba de atitudinea fata de munca. E vorba despre dispretul fata de munca. Va zice ca nu e o slujba, e o demnitate. Putem sa-i spunem cum naiba vrem, e ceva pentru care ia bani de la stat. Banii contribuabililor. Si nu face mai nimic pentru ei.
Ce ar fi daca toti parlamentarii ar face precum Crin Antonescu si ar considera ca "e o demnitate", ca nu trebuie sa fii prezent in Parlament, dat fiind ca doar alegatorii te pot judeca pentru asta? Am avea o tara blocata. N-ar mai functiona Parlamentul.
De fapt, e mai mult decat simpla fuga de locul de munca, pardon, locul la care ar trebui sa presteze in numele demnitatii publice. E vorba de respect. Respect fata de ce intelegi sa faci pentru banii oamenilor. Respect fata de sarcina pe care ti-au dat-o oamenii cand te-au votat. Adica sa faci ceva. Ce anume? Pai, in principiu, ceea ce face orice parlamentar. Munca in Parlament. Nu prezenta continua, seara, la toate televiziunile de stiri. Sau, pe langa asta.
Si, nu in ultimul timp, e vorba de respect fata de un principiu. Acela ca, oriunde ai fi, trebuie sa faci treaba. Cand esti un lider, sa dai un exemplu. Macar pe ala elementar, de a-ti misca trupusorul privilegiat pana la locul de munca. Din nou, e o chestie care tine de respect. De "Revolutia bunului simt", va mai amintiti, domnule Antonescu?
0 la suta
Greva parlamentara a USL a inceput in 2012. Antonescu, precoce, a inceput-o cu ani buni inainte. Sesiuni la rand, a reusit sa piarda la prezenta chiar si in fata lui Catalin Voicu, senatorul arestat pentru un an de zi
