Am prins vremurile când bunica mea călca hainele cu „maşina de călcat”. Avea un fel de cutie din fontă cu capac şi un mâner de lemn. Punea în el jăratic şi netezea frumos hainele. Mă fascina, mai ales că, la oraş, mama folosea un fier de călcat electric. În timp, „maşina de călcat” a dispărut pe undeva prin gospodăria bunicii şi a fost înlocuită, cu una electrică. Când am început să înţeleg unele lucruri, am căutat maşina, dar nu a mai fost de găsit.
Mulţi ani mi-am dorit să am una, măcar în amintirea minunării mele din copilărie.
Aşa că, atunci când am primit de la Romfilatelia e-mail-ul cu imaginile fiarelor de călcat de colecţie, mi-am recuperat o parte din vrajă.
„Pentru o nouă emisiune de mărci poştale a anului 2012, Romfilatelia a ales o tematică inedită şi anume – Fiare de călcat. Folosit la netezirea prin apăsare a materialelor textile, fierul de călcat, ca orice unealtă, a avut o continuă transformare.” De la vasele metalice umplute cu mangal folosite în China, în secolul I d.Hr., până la primele îmbunătăţiri remarcabile ale fierului de călcat sunt aduse de Mary Florence Potts din Statele Unite ale Americii, în 1870, care realizează fierul cu margini rotunjite la ambele capete, permiţând astfel călcarea în ambele direcţii.
În Europa, din secolul al XVII-lea se foloseau plăci din fontă (triunghiulare şi cu mâner) încălzite, mai târziu au apărut cele care se umpleau cu mangal; un alt model era acela în care se foloseau bucăţi de metal încinse.
În 1882, Henry W. Seely inventează fierul de călcat electric, iar în 1920 apare fierul de călcat electric cu termostat. Emisiunea de mărci poştale introdusă în circulaţie – Fiare de călcat (I) – Colecţii româneşti – este compusă din cinci timbre şi o coliţă dantelată, ilustrând fiare de călcat din: Franţa, Germania şi SUA din secolul al XIX-lea şi din Anglia şi România din secolul al X
