Cel în faţa căruia îţi deschizi sufletul trebuie să fie, pe rând, părinte, medic, învăţător şi judecător. El te pregăteşte pentru veşnicie şi nu are voie, sub nicio formă, să facă publică mărturisirea.

Conform "Dicţionarului religios" al preotul Ion M. Stoian, duhovnic înseamnă un "preot care îi spovedeşte pe credincioşi, confesor, o persoană căruia cineva îi încredinţează toate gândurile şi intenţiile sale intime".

Aceeaşi explicaţie este dată sec şi de DEX: preot care spovedeşte. În realitate, în lumea creştină, rolul duhovnicului este mult mai mare şi de o importanţă capitală.

Duhovnicul este învăţătorul, mentorul şi călăuzitorul unui creştin. Asemenea unui antrenor, de data acesta al cursei spre viaţa veşnică, duhovnicul îl pregăteşte pe ucenicul său, îl educă, îl sfătuieşte şi, la nevoie, îl ceartă în privinţa vieţii sale spirituale, religioase.

Tânăr sau bătrân?

În scaunul de spovedanie, duhovnicul trebuie să fie, pe rând, părinte, medic, învăţător şi judecător. Relaţia dinte creştin şi duhovnic trebuie să fie bazată pe sinceritate, dar mai ales pe spovedanie.

Unii creştini vor un duhovnic tânăr pentru a înţelege mai bine lumea de azi cu cele ale ei, nu neapărat pentru a trece cu vederea păcatele mărturisite. Alţii vor un duhovnic bătrân, patriarhal, cu părul şi barba albă, cu experienţă îndelungată.

Un duhovnic este, în tradiţia răsăriteană, un bătrân, o persoană de prim rang prin înţelepciunea sa, care deţine, în consecinţă, o anumită poziţie de responsabilitate într-un grup creştin.

În ce constă, de fapt, spovedania? Preotul spune anumite rugăciuni, după care urmează mărturisirea păcatelor. Credinciosul răspunde la întrebările preotului- duhovnic - un fel de chestionar, ca să fie pe înţelesul unora - sau îşi mărturiseşte singur păcatele.

Iată doar câteva dintre întrebările pe care le pune duhovnicul, după ce c