Victor Ponta nu s-a asezat ca lumea in functia de presedinte PSD pana nu a ”taiat” de pe liste un greucean. A mai schimbat el cate un sef de filiala, dar aceste maziliri de mic litraj mai degraba indarjesc oponentii din partid, ceea ce, in plina batalie electorala poate avea un efect devastator. Asa ca a dat lovitura la varf, evident ajutat si de genetica: Geoana are esecul in sange, facand toate greselile pe care era asteptat sa le faca.
Crin Antonescu a avut parte de o atmosfera ceva mai relaxata la PNL, dar nici acolo conducerea operativa a partidului nu este contestata. Chiar in formula uniunii cu trei lideri, Opozitia este mai coerenta decat Puterea, unde certurile dintre liderii PDL se tin lant, aliatii isi urmaresc agenda, iar liderul formal, Emil Boc, a revenit la dimensiunea sa microscopica, odata cu pierderea fotoliului pe care fusese cocotat.
Propaganda oficiala il pune pe Mihai Razvan Ungureanu in pozitia de locomotiva a trenului fara roti cu care incearca sa fuga de raspundere echipa lui Traian Basescu.
Premierul are un atu : vine dupa Boc si este usor sa dai impresia de crestere daca te compari cu groapa Marianelor. Alte motive de optimism nu prea vad.
Modelul pe care si-l doresc pedelistii este unul al istoriei recente: tehnocratul Isarescu, care a condus guvernul CDR, in 2000. Desigur, cu un MRU mai disciplinat, care nu se va da in laturi sa-si foloseasca imaginea in posterele electorale. Isarescu, candidand cu jumatate de gura, a lasat PNTCD in ofsaid, conservandu-si propria popularitate.
Din pacate pentru MRU, succesul facil al lui Isarescu nu mai poate fi repetat. Atunci, dupa un deceniu de prabusire economica, se inregistra primul an de crestere. Dupa trei ani de haos si schimbari in tara si dupa nenumarate convulsii politice, in arcul guvernamental, calmul adus de neimplicarea lui Isarescu a fost considerat o sol
