Am un nume care predispune la oarecare interpretări maliţioase, în funcţie de obsesiile fiecăruia. Dacă zic de biserică, mă acuză „creştinii lui Dumnezeu” că sunt musulman – botezat fiind, însă, în cristelniţa „Adormirii Maicii Domnului”, născut chiar de „Adormire”, pe la 10, dimineaţa. Dacă-mi spun o părere despre moldoveni, că sunt turc şi am boală pe Ştefan; dacă zic de USL, că sunt securist băsist – că-ncepe tot cu s; dacă scriu de PDL, că sunt comunist; dacă mă iau de români, că sunt ţigan, ori evreu, iar dacă zic ceva de ţigani, că sunt şovin. Când am scris despre pretenţiile liderilor politici maghiari din România, m-au înjurat toţi, că-s „naţionalist nesimţit”. Întrebarea mea este: cine sau ce-ar trebui să fiu eu, cetăţean român, ca să pot spune - fără să mă facă mochetă mascaţii în 18 minute - că tocmai am născut un partid, care militează pentru dezmembrarea Statului Unitar Român, că am, eventual, acordul turcilor – dacă prefer să fiu de origine turcă -, al securiştilor – dacă mi-ar fi plăcut să fiu de origine securist -, al comuniştilor, al evreilor, al moldovenilor sau al ţiganilor, dacă aş fi fost unul dintre ei? ! Pe urmă, să mă las sprijinit „moral”, poate logistic, poate financiar, de diverşi demnitari ai unor guverne europene, să declar că am o apăsare interioară faţă de toţi membrii grupului pe care cred că-l reprezint şi pentru care gândesc o apropiere transfrontalieră instituţionalizată, localizată într-un anume areal gegrafic, – bazinul carpatic sau balcanic sau al Dunării de Jos ori mediteranean. Să articulez toate aceste elucubraţii iredentiste, ca o reverie de siestă, afundat în moliciunea tronului imperial, fără să-i pese cuiva de nimic din ceea ce spun, ori mă pregătesc să fac.
Aşadar, cine sau ce ar trebui să fiu eu, cetăţean român, ca să-mi permit acest demers anticonstituţional, fără să suport rigorile legii!?
Avem de-a f
