O înscenare sinistră a Securităţii: Procesul Biserica Neagră din 1958. Documente din arhiva CNSAS şi o carte publicată pe această temă contribuie la elucidarea unui episod din istoria stalinismului românesc.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:

Pe data de 23 iulie 1958 soseşte la Securitatea din Oraşul Stalin - precum se numea atunci Braşovul - o adresă de la Ministerul Afacerilor Interne, din Bucureşti. Securităţii locale i se cere să redacteze un raport în care să fie descrisă activitatea grupului condus de Horst Depner. Confecţionarea raportului ca un soi de „material didactic” a fost motivată prin faptul că este „necesar pentru cursurile de perfecţionare ale cadrelor noastre de la Şcoala din Moscova”. Securiştii din Braşov sunt atenţionaţi să menţioneze în raport metodele folosite în cursul urmăririi informative şi să prezinte informatorii şi activitatea lor. Din raport, însă, trebuie „să rezulte activitatea naţionalistă pe care o desfăşoară elementele duşmănoase din rândul minorităţii naţionale germane”.

Raportul a fost redactat într-un timp record şi a luat apoi calea Moscovei.

Textul ca atare dezvăluie felul în care Securitatea fabrica, pur şi simplu, adversari şi duşmani, cum răstălmăcea situaţii, cum folosea informaţii furnizate de către nişte colaboratori neoficiali plătiţi pentru delaţiunile lor pentru a declanşa acţiuni represive şi de urmărire care se soldau cu procese penale, cu repercusiuni tragice pentru cei vizaţi.

După revolta din Ungaria, din 1956, înăbuşită-n sânge, puterea de la Bucureşti se temea ca nu cumva să se molipsească şi populaţia României de virusul revoluţionar. Această teamă stă la baza celui de-al doilea val de represiuni, de după moartea lui Stalin.

În acest context, Securitatea avea sarcina de a depista persoane care s-au pronunţat critic la adresa regimului respectiv persoane care