Poem neterminat I În seara Sfântă de Crăciun, În seara Sfântă de Crăciun, Trecuta-i în eternitate, Şi ne-ai lăsat pe toţi ceilalţi, Să ducem lupta mai departe. Ai câştigat o bătălie Cu-o viaţă dură, inegală, Şi ai trecut la Dumnezeu, În lumea Lui,etern' reală. În seara Sfântului Crăciun, Ne-ai dat la toţi strigare, Să-ţi fim acum la căpătâi Că-i ultima chemare. Şi cine s-a grăbit, sosi, Şi le-ai simţit durerea, Iar pentru cei ce sunt pe drum, Tu le păstrezi tăcerea. O zi întregă am întrebat, De tot mai ai durere, Iar tu-mi spuneai tot mai şoptit, Că umbli printre stele. Şi te-am lăsat să înţelegi, Să-mi spui cât e de bine, Şi dacă nu vrei să mă iei, Alăturea de tine. Mi-ai spus ceva ne-înţeles, Făcându-mi semn cu mâna, Că pleci la Tatăl tău Ceresc, Şi să mă rog într-una. Şi dacă el mă va ierta, Pe acelaşi drum, tu mă aştepţi, Dar pân' atunci, mă vei veghea, De sus din bolţile Cereşti. (27 decembrie 2007, ziua înmormântării soţiei dragi, de neînlocuit, Neguţa.)
Autori: MARIN TOMA
Poem neterminat I În seara Sfântă de Crăciun, În seara Sfântă de Crăciun, Trecuta-i în eternitate, Şi ne-ai lăsat pe toţi ceilalţi, Să ducem lupta mai departe. Ai câştigat o bătălie Cu-o viaţă dură, inegală, Şi ai trecut la Dumnezeu, În lumea Lui,etern' reală. În seara Sfântului Crăciun, Ne-ai dat la toţi strigare, Să-ţi fim acum la căpătâi Că-i ultima chemare. Şi cine s-a grăbit, sosi, Şi le-ai simţit durerea, Iar pentru cei ce sunt pe drum, Tu le păstrezi tăcerea. O zi întregă am întrebat, De tot mai ai durere, Iar tu-mi spuneai tot mai şoptit, Că umbli printre stele. Şi te-am lăsat să înţelegi, Să-mi spui cât e de bine, Şi dacă nu vrei să mă iei, Alăturea de tine. Mi-ai spus ceva ne-înţeles, Făcându-mi semn cu mâna, Că pleci la Tatăl tău Ceresc, Şi să mă rog într-una. Şi dacă el mă va ierta, Pe acelaş
