Sunt peste 20 de ani de când doi timişoreni cu suflet mare şi-au transformat căminul într-un adăpost pentru câinii străzii. Astăzi sunt bătrâni şi nu mai pot să facă faţă celor peste 200 de maidanezi, pe care îi au în îngrijire. Mulţi dintre câini sunt bolnavi, iar pensile bătrânilor nu sunt suficiente pentru a-i trata. Singura speranţă este ca aceste animale să fie adoptate.
Refugiu pentru căţeii abandonaţi
La ieşirea din Timişoara, spre Săcălaz, funcţionează de peste 20 de ani un adăpost privat pentru câinii maidanezi, “Colţ Alb”. Amplasat pe un teren întins, lângă fosta linie ferată, al cărui drum de acces este inundat de noroaie, în urma zăpezilor căzute în ultima vreme, adăpostul nu are nevoie de indicatoare pentru a te îndruma spre el. Zeci de câini, mai mici şi mai mari, de rase şi talii diferite, te întâmpină de la câteva sute de metri de ceea ce ei simt ca fiind casa lor. Şi, contrar aşteptărilor, sunt mereu bucuroşi de vizită.
Împreună cu trei voluntare – Carmen Stănescu, fostă membră “Pet Hope”, Ana-Maria Zamfir, studentă în anul I la Facultatea de Medicină Veterinară, şi Lori Smadu, o altă mare iubitoare de animale –, am plecat să le facem o vizită acestei mari “familii” de maidanezi de la marginea oraşului.
Dincolo de fosta cale ferată, lumea arată cu totul altfel. O clădire micuţă, ascunsă după garduri de tablă, pare rătăcită pe câmpul întins, dincolo de podul înalt de beton destinat traficului rutier. De cum cobori din maşină, eşti înconjurat din toate părţile de ghemotoace de blană. Prietenia şi-o arată în cel mai scurt timp. “Amprente” mai mici sau mai mari sunt marcate cu noroi pe jachetele, pantalonii şi chiar feţele vizitatorilor. “Latră, dar nu muşcă. La noi câinii nu sunt răi, sunt foarte primitori toţi. Simt ei oamenii care vin cu gânduri rele”.
Doamna Finareta Oprea, proprietara
