Am sa incerc sa ma indepartez de stilul scolastic si chiar clasic, in ceea ce priveste prezentarea domeniului evaziunii fiscale, am facut-o de atatea ori, incat de aceasta data imi propun sa efectuez o introspectie a domeniului, o forma mai rafinata de abordare a acestuia.
Un prim aspect vizeaza corelatia intre cauza si efect. Trebuie sa fim constienti ca ceea ce se petrece astazi in domeniul clamat al luptei impotriva evaziunii fiscale vizeaza aproape in exclusivitate efectul, prin diseminarea fortelor, mijloacelor si energiilor spre mii si zeci de mii de puncte suspectate a produce fapta neincriminata inca, spre deliciul centrelor de comanda ale evaziunii fiscale. Este ca un teatru al absurdului, unii se fac ca lupta impotriva evaziunii fiscale, iar altii isi rad in barba de neputinta respectivilor, dandu-se loviti si asa zis afectati de lupta impotriva evaziunii fiscale asupra lor.Dovada a ceea ce spun este ca anual Romania pierde 18 miliarde de euro din evaziune fiscala, adica cam 14 % din PIB. Desigur, sa nu va inchipuiti ca vreodata vom putea recupera suma in integralitatea ei, realist vorbind, s-ar putea considera ca si performant un nivel de 50 % din aceasta, adica 9 miliarde de euro, care ar putea ajunge anual la buget. Daca acest flagel ar putea fi redus, daca s-ar dori cu adevarat, atunci nivelul veniturilor in PIB ar creste de la max 33 %, astazi si ieri si alaltaieri, la normalul european de 40-45%, nu indraznesc sa visez la mai mult, ca nu suntem nordici, suntem cum suntem.
Un al doilea aspect ar viza metoda, ce-ar insemna sa schimbam metoda, sa nu mai actionam impotriva efectului, ci a cauzei, sa facem un exercitiu de imaginatie: evaziunea fiscala vizeaza acele domenii, cu viteza mare de rotatie, cu pondere semnificativa, care se adreseaza de preferat populatiei intregi: petrol, alcool, cafea, tigari, cereale, produse alimentare, legu
