\"Sistemul nostru politic este răspunzător în mod colectiv pentru toţi funcţionarii pe care i-am angajat prin favoritisme, pentru privilegiile pe care le-am acordat prin lege, pentru cererile scandaloase pe care le-am satisfăcut, pentru sindicaliştii şi oamenii de afaceri pe care i-am favorizat şi pentru hoţii pe care nu i-am trimis la închisoare\". Sursa: VLAD STĂNESCU
Mi-ar fi plăcut să aud în 2010, sau chiar mai târziu, un adevăr atât de tranşant şi de concis spus de un politician român. Nu, cuvintele de mai sus nu aparţin niciunuia dintre oamenii politici mioritici.
Aparţin, însă, unui mare politician grec de orientare socialistă, Georges Papandreou.
Ca alegător, mi-ar plăcea să regăsesc aceste cuvinte în preambulul programului politic al Mişcării Populare. Da, e vorba de mişcarea despre care se vorbeşte atât de mult în aceste zile. Cine cu cine se aliază? Cine să facă parte şi cine nu, ce culoare să aibă pe afişe, ce siglă să promoveze, ş.a.m.d. Toate aceste chestiuni mi se par pur formale. Sigur, nu o văd ca pe o alianţă deschisă oricui. O discuţie despre criteriile de intrare, însă, merită făcută. Dar, înainte de orice,
ar trebui să ne întrebăm care este conţinutul acestei alianţe care, în timp, se poate transforma într-o nouă formaţiune politică.
Aşadar, indiferent cui se adresează, această nouă formaţiune politică va trebui să îşi asume în numele întregului sistem politic (aşa cum a făcut-o Papandreou în Grecia) erorile ultimilor 20 de ani. Care au fost majore. E foarte adevărat că s-au făcut şi multe lucruri bune în etapa tranziţiei. Oricât ne-am lamenta, România din 2012 e mai bună decât România din 1989. E de necontestat că, mai ales în ultimii doi ani, discursul şi acţiunea unor oameni politici s-au îndepărtat mult de la populismul deşănţat. Nici stânga nu mai e ce a fost. Şi nici dreapta.
Dar e
