Se prea poate ca rezultatele sondajelor de opinie să se demonstreze până la urmă înşelătoare, deocamdată însă Mario Monti, premierul tehnocrat care a preluat frâiele guvernului de la Roma în noiembrie anul trecut, pare să fi restaurat în bună măsură încrederea italienilor în guvern. Pe vremea lui Berlusconi, nenumăraţi tineri competenţi concluzionaseră tacit că unica lor şansă de viitor rezidă într-o emigrare grabnică. Premierul Monti - apolitic şi riguros - s-a dovedit până acum o binecuvântare pentru Italia şi, spre bucuria celor mai mulţi cetăţeni, opusul predecesorului său, obsedat strict de augmentarea averii personale, precum şi de tot soiul de plăceri sibaritice.

Zilele acestea şi România priveşte către Palatul Victoria, unde un tehnocrat lipsit de gesturi melodramatice a ajuns în fruntea guvernului într-o atmosferă generală de criză. Mai tânăr decât Monti cu vreo 25 de ani, Mihai Răzvan Ungureanu a făcut parte din administraţia centrală a ţării din 2005. Deşi nu este perceput ca un actor politic totalmente independent, opinia publică l-a separat totuşi de episodul guvernării precedente, considerată de-acum încheiată. Fostul cabinet, uzat şi şters, a ajuns detestat nu doar din cauza drasticelor măsuri de austeritate impuse, ci în bună măsură şi pentru că a eşuat în a oferi populaţiei speranţă şi încrederea într-un leadership de succes.

Mai multe sondaje de opinie relevau săptămâna trecută că electoratul român rămâne relativ sceptic în privinţa capacităţii noului premier de a redresa situaţia economică. Cu toate acestea, peste jumătate din români au precizat că îl apreciază pe Ungureanu, semnalând astfel că speră într-o îmbunăţire conside-ra-bilă a calităţii actului guvernamental. Optimismul lor renăscut l-a propulsat pe Ungureanu direct pe primul loc în topul încrederii în politicieni, actualul şef de guvern devansându-l până şi pe popular-popul