Cum trebuie să arate sistemul de taxe? Întrebarea este simplă, însă răs-punsul este complicat. Unul dintre motive ar trebui să fie evident. Taxarea nu este o ches-tiune strict economică, oricât ar dori să explice contrariul "analiştii" zilelor de pe urmă. Unele dintre scopurile esenţiale ale taxării nu sunt economice, ci politice, etice sau strategice.
Unele taxe, spre exemplu, ţintesc spre protejarea mediului sau a patrimoniului cultural. Altele, spre protejarea intereselor Statului faţă de alte state. În fine, alte taxe sunt gândite ca măsuri reparatorii, pentru a îndrepta un presupus rău istoric.
Dacă economiştii au tendinţa să vadă ori să accepte raţionalitatea economică şi atunci când aceasta nu are ce căuta în ecuaţie, politicienii sunt, adesea, vinovaţi de păcatul contrar. Ei tind să recurgă la taxe în exces pentru a-şi atinge scopuri politice.
Graniţa dintre taxele legitime şi cele ilegitime este, dacă suntem oneşti, greu de stabilit. Are dreptul Statul să taxeze ţigările, pe motiv că acestea sunt dăunătoare sănătăţii cetăţenilor? Pare destul de limpede, pentru majoritatea dintre noi. Dacă este aşa, atunci de ce nu ar taxa Statul şi junk-food-ul?
Nu de alta, dar dacă începem să taxăm tot ce Statul consideră "dăunător", nu se ştie unde ne mai oprim. Mâine, taxă specială asupra băuturilor gazoase. Poimâine, impozit pe pantofii cu tocuri-cui. Aceştia pot duce la accidente ale piciorului, nu-i aşa?
Aşadar, trebuie să ştim unde să ne oprim. De aceea, filozofia fiscală optimă este aceea liberală: taxe cât mai mici şi cât mai puţine.
Dar şi acest principiu este mai simplu de enunţat decât de explicat. Mai degrabă "mai mici" sau mai degrabă "mai pu-ţine"?
Dacă ar fi să formulez un răspuns rapid la această întrebare, aş spune că mai degrabă mai mici decât mai puţine. Cred, spre exemplu, că taxele gen TVA trebuie scăzute, din r
