Cum am mai afirmat și am mai scris deja, alegerile pentru funcția de rector al Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj sunt printre cele mai interesante din toată țară. Dincolo de mizele multiple (UBB e, totuși, una dintre cele mai importante instituții – nu doar academice – ale Transilvaniei, capabilă să genereze tendințe, să influențeze mentalități, să impună chiar politici etc.), campania electorală de la UBB a prilejuit (și prilejuiește în continuare) una dintre cele mai vii și transparente dezbateri legate de universitate și universitarism , despre politici academice și de cercetare, despre implicare în societate ș.a.m.d. din (cel puțin) ultimele două decenii în România. (Mai multe dezbateri și articole legate de alegerile de la UBB, găsiți pe democratieubb.ro și pe grupul omonim de pe Facebook )

Despre modul în care politicul s-a implicat și a pus presiune pe această dezbatere am scris deja. Acum mă voi referi la un element punctual (și foarte controversat) al discuțiilor, cel antreprenorial. Asupra acestui subiect, opțiunile candidaților (așa cum le-am ”citit” eu din programele lor și din luările de poziție) sunt destul de nuanțate. Dintre toți candidații, programul Cristinei Ciumaș este cel mai apropiat de ceea ce se cheamă model de universitate antreprenorial. Daniel David susține, în programul său, importanța elementului antreprenorial, însă subordonat scopurilor academice ale unei universități construită pe un model humboldtian, în timp ce Eniko Vincze și Ioan Aurel Pop se situează la polul opus, minimalizând importanța acestuia sau chiar demonizându-l, considerându-l cauză al unor inechități și inegalități între diferite facultăți ale universității, factor care tinde să transforme universitatea într-o ”fabrică”, îndepărtând-o de scopurile sale principale: educația, cercetarea, implicarea socială.

Pentru a înțelege modul în care văd și înț