Artizanii de mărțișoare sunt tot mai rari în Bacău. Majoritatea comercianților fac doar speculă și preferă să le aducă gata făcute, din plastic, chinezești, direct din depozitele Europa.

În Pasajul Revoluției, vânzătorii de mărțișoare și-au montat tarabele și își așteaptă răbdători clienții. Tradiția mărțișorului aduce un profit frumos, în câteva zile de stat în picioare și în frig. Pentru puțini, pentru creatori, este și mulțumirea de a le fi apreciată munca.

Mihaela Ionescu (39 de ani) a învățat de la o mătușă să confecționeze mărțișoare. Pentru a avea materia primă necesară, adună în timpul verii plante sau scoici de la mare. Mai mult, în casa în care locuiește, în Bacău, și-a înființat o seră, cu plante speciale, numai bune pentru a fi aranjate, în vaze din lemn, în miniatură. „Mai sunt două-trei persoane care fac mărțișoare manual. Majoritatea le cumpără din București și le vând la alt preț. Eu am o seră, în casă. Iau florile, le usuc o săptămână. Apoi, bucățile din lemn, le sculptez și le vopsesc. Asamblarea, la final, durează cel puțin 10 minute. Fiecare mărțișor e diferit. Le vând cu 2 sau 3 lei. Se vând mai bine ca celelalte", a spus Mihaela Ionescu.

Pentru mai multe poze, dați click!

Și cartoanele unde sunt atașate micile creații sunt realizate manual, decupate și pictate. Alte mărțișoare au flori și mărgele, prinse în strună de undiță, lăcuită. Foarte apreciate sunt și broaștele țestoase, făcute din scoici și pietre fine. „Astea sunt făcute din scoici de la mare, spălate, vopsite și lăcuite. E multă muncă, e mai mult un hobby și nu o afacere", a mai spus Mihaela Ionescu.

Tradiția mărțișorului, veche de când e lumea

Venirea primăverii, a „anului nou", a fost semnificată simbolic diferit, în funcție de civilizații. Etnologii sunt de părere că săbătorile din preajma zilei de 1 martie sunt împrumutate de la roman