Este foarte interesanta, in acest context, si rezerva liberalilor. Ghimpu s-ar fi intrebat (citez dintr-o stire postata pe site-ul Adevarul.md), intr-un mod foarte rezonabil, de altfel: "Cum s-o sprijinim, daca n-o cunoastem? A lipsit 12 ani din tara". Dumneavoastra ati vota un CV? Sau, ca sa nu fie prea abrupt: cum ati reactiona daca vi s-ar cere sa consimtiti ca CV-ul care vi s-a pus sub ochi e unul providential? Providential si, prin urmare, sa subscriem fara a cricni, altfel dovedim rea-credinta, obstructie, criptocomunism si cite altele. Pun o intrebare retorica, fireste, si totusi, daca nu va enerveaza prea tare (pe mine m-a enervat!), faceti, va rog, mental acest exercitiu: de a marsa pe niste amanunte, care pot fi in egala masura autentice, dar si aleatorii, biografice prin excelenta, ca si pure produse de fictiune (fiindca avem si o imaginatie birocratica, extrem de proteica!). Cum e? Ce simte un for interior constrins sa crediteze, in fond, o schema, o fantosa? Caci omul viu, cu principiile, valorile si - deloc neglijabil intr-o perspectiva ca a noastra - cu umorile sale, e inca departe, e fix la distanta pe care o impune o potentialitate despre care nu stim decit: an de nastere, studii si ultimul job. E o treaba sa condamni pe cineva in contumacie si alta, principial alta, am impresia, sa pui in cumpana unor date (onorabilitatea si eclatanta lor nu intra deocamdata in discutie) un viitor intreg: al tau, al celuilalt, al tuturor, stricto sensu. Cam asta li se cere deputatilor nostri: sa semneze in alb, cautionind, de fapt, viitoarea buna-credinta, competenta, echilibru, clarviziune si ce mai incumba fisa unui post de presedinte intr-un stat post-totalitar, in plina si incontinenta devalmasie economica, politica, etnica. Si daca despre Ion Ababii, rectorul Universitatii de Medicina din Chisinau, parca stim ceva, intrebarea e cine este Veronica Bacalu, candid