Ceva din structura de „ménage á trois“ concepută de Caragiale (O noapte furtunoasă) în mahalaua bucureşteană Dealu’ Spirii se regăseşte în „triunghiul sexual“ din romanul Mara al lui Slavici, în târgul Lipova din vestul Transilvaniei.
De multe ori, năravul („dreptul“) jupânului de a întreţine relaţii sexuale cu angajaţii săi a basculat către soţia acestuia, preschimbându-se în năravul („dreptul“) similar al jupânesei. Accidentul a devenit un obicei, o cvasi-cutumă. În literatură (ca şi în viaţă) a devenit un clişeu.
Sar peste relaţia sexuală dintre Dinu Păturică, „ciubucciul“ şi ulterior „vătaful de curte“ al postelnicului Andronache (Tuzluc), şi chera Duduca, metresa boierului. Este o relaţie cinică, interesată – o rotiţă din mecanismul strategic complex care viza detronarea boierului fanariot (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi, 1863). Vorba unui alt postelnic Andronache (Zambolici) din literatura noastră: „Au mai păţit-o şi alţii!“ (Costache Negruzzi, 1838).
Mă voi rezuma la două exemple din literatura română de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Două exemple similare din mediul capitalismului incipient. Este vorba, pe de o parte, de relaţia sexuală dintre coana Veta (consoarta cherestegiului jupân Dumitrache) şi Chiriac, tejghetarul şi „omul de încredere“ al acestuia, din piesa lui Caragiale, O noapte furtunoasă (1879). „Triunghiul sexual“ este un motiv literar central în opera lui Caragiale. Fără el, viaţa e nesărată: „Nu mai ai niciun haz!“, i se spune unui soţ care nu mai pare încornorat (schiţa C.F.R., 1899).
Pe de altă parte, aduc în discuţie relaţia erotică dintre coana Marta (nevasta jupânului Bocioacă, starostele breslei cojocarilor) şi fiul Marei, Trică – ucenic (ulterior calfă, ulterior „măiestru“) în atelierul de cojocărie al jupânului, din romanul lui Ioan Slavici, Mara (1894), el însuşi fiu de cojocar. Vorba ac
