Lumea financiară se află deja în faţa celui de-al doilea Lehman Brothers, doar că, de această dată “butoiul cu pulbere” nu este reprezentat de creditele sub-prime, ci de datoriile suverane. Iar un astfel de eveniment nu poate decât să dea un impuls suplimentar trendului secular de creştere pe care metalul preţios se află.
În 2001, aurul se tranzacţiona la nivelul de 255 de dolari pe uncie. În următorii opt ani preţul acestuia a crescut de patru ori (sau cu 400%) până la nivelul de 1100 de dolari pe uncie. Câţi investitori anticipau oare acest trend? Mai mult, după minimele atinse în 2001, aurul a înregistrat în mod constant creşteri de la un an la altul. În ultimii 10 ani, aurul a fost, fără nici o exagerare, afacerea secolului.
Citeşte mai multe despre cum metalul preţios a devenit reperul suprem pentru pieţele financiare, pe Forbes.ro
A depăşit în randamente toate mărfurile, petrolul, obligaţiunile corporative ale marilor companii americane, obligaţiunile de stat ale SUA, şi da, nu în ultimul rând, randamentele înregistrate de indicii bursieri americani.
Randamente superioare
Un calcul simplu arată că 100 de dolari investiţi în urmă cu 10 ani, ar fi însemnat acum circa 400 de dolari în aur, 357 de dolari în mărfuri (calculat în funcţie de indicele GSCI Enhanced Total Return Index), 268 de dolari în petrol, 190 de dolari în obligaţiuni corporative, şi doar 90 de dolari în acţiuni americane. Prin urmare, investită în acţiuni, suta de dolari din 2001 ar mai fi adus astăzi o pierdere de 10 dolari.
Citeşte aici despre rolul pe care-l pot juca rezervele de aur ale băncilor centrale din Europa, în criza datoriilor suverane
Când preşedintele Nixon a rupt legătura dintre aur şi dolar în 1971, metalul galben sărise deja de la nivelul fix de 35 de dolari pe uncie la 42 de dolari. Iar în următorii zece ani auru
