Nu ştiu dacă şi povestirea Contorsionista a lui T. O. Bobe „a intrat în literatură pe 11 noiembrie, în jurul orei unu şi jumătate după-amiaza“, precum eroina ei Laura Vlad. Cert e că a apărut prima dată în grupajul Intrarea în literatură al revistei braşovene Interval, nr. 10/1999. Inspirat de coperta albumului de fotografii Transformations al lui Joyce Tenneson (cu Suzanne in Contortion), determinantă în egală măsură pentru cariera „artistică“ a Laurei, textul a devenit între timp intro-ul eponim al unui volum prin care Bobe se reinventează în calitate de „compozitor“ după succesul megacompunerii infantile din Cum mi-am petrecut vacanţa de vară. Piesa-titlu – o jucărea de nici şapte pagini despre evoluţia fiicei unui dresor şi a unei trapeziste, nepoată a directorului iluzionist al Circului de Stat din Bucureşti – pune în abis arta poetică a autorului, lumea circului fiind o metaforă a condiţiei personajelor. Evadând prin „perfecţionism“ din captivitatea dresajului familial, adolescenta „îmbină meritul tehnic cu meritul artistic“ şi, în aşteptarea primului spectacol de contorsionism, atinge adevărate recorduri, culminând cu un exerciţiu de autocunilincţie, echivalent primului contact sexual. Act pur de narcisism, generator de extaze erotice gratuite...

Intrigile acestor povestiri scrise cu virtuozitate în game şi registre diverse au un caracter marcat poematic; story-ul realist e redus la minimum, iar epicul - deviat în fantasme virtuale cu tentă parodică, aşa încât dinamica naraţiunilor e asigurată prin deplasările în spaţiu sau timp ale personajelor. Cu excepţia Contorsionistei, textele sunt narate la persoana întâi sau complice, din off. În Cultura, Cosmin Borza a observat avenit că, dincolo de complexele butaforii postmoderne puse în scenă, Bobe e un romantic sentimental şi un evazionist baroc, sedus de megaviziuni anamorfotice. În plus, „pe cât de m