La 22 de ani de la Revoluţie, Legea Lustraţiei – cerută prin Proclamaţia de la Timişoara - a fost în sfârşit adoptată de Parlament. După intrarea ei în vigoare, legea va interzice accesul la funcţii publice timp de cinci ani tuturor persoanelor care au deţinut funcţii în fostele structuri comuniste. Lustraţia a fost cerută ani la rând de victimele regimului opresiv comunist şi de societatea civilă, dar şi de Comisia Prezidenţială pentru Analiza dictaturii comuniste.

Legea Lustraţiei este un gest reparator şi, chiar dacă vine la 22 de ani de la Revoluţie, „niciodată nu e prea târziu pentru dreptate”, spune la RFI Vladimir Tismăneanu, fostul preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste. El atrage însă atenţia că este esenţial ca legiuitorii să stabilească corect cine va verifica declaraţiile pe propria răspundere ale celor care vor dori pe viitor să candideze la funcţii publice, declaraţii cum că nu au colaborat cu fostele structuri represive. Vladimir Tismăneanu, intervievat de Lea Berzuc:

„În momentul în care apare o situaţie de acest gen, în care se pot ivi ambiguităţi, cineva declară: N-am avut de a face niciodată cu poliţia secretă, n-am lucrat niciodată în aparatul Partidului Comunist. O asemenea declaraţie poate fi de bună credinţă şi plecăm de la premisa de nevinovăţie, de onorabilitate a persoanelor. Ei bine, totuşi, întotdeauna trebuie să existe o instanţă de verificare, o instanţă care să spună că între declaraţia persoanei respective şi realitatea factuală este o concordanţă. Rămâne de văzut dacă această instanţă va exista în România şi rămâne de văzut cine va face parte din această instanţă”, consideră Vladimir Tismăneanu, fost preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste.

„Cândva, Jean Jacques Cousteau vorbea despre rolul educatorilor în legislaţie şi se punea întrebarea