La sfârşitul acestei săptămâni, în Rusia se încheie campania electorală pentru alegerile prezidenţiale programate pentru 4 martie.
Majoritatea sondajelor de opinie îl plasează pe actualul premier, Vladimir Putin, în fruntea preferinţelor electoratului.
A fost o campanie electorală neaşteptat de agitată în Rusia, însă nu datorită candidaţilor, ci a mişcărilor antisistem, care au reuşit să scoată pe străzile şi în pieţele Moscovei şi Petersburgului zeci de mii de oameni, cât n-au putut să adune candidaţii înscrişi în cursa prezidenţială. Principala observaţie a experţilor în evoluţiile din spaţiul rusesc a fost că, pentru prima dată după venirea la putere în anul 2000, împotriva lui Putin se consolidează o mişcare populară autentică, ce invocă valorile democraţiei occidentale. De felul în care Putin va reacţiona va depinde soarta regimului său. Însă majoritatea analiştilor este sceptică în privinţa şanselor ca Putin să iniţieze reforma sistemului politic pe care l-a construit, pentru a răspunde noilor provocări. Cei mai mulţi observatori cred că mişcarea de protest, chiar şi fără un lider omologat, va creşte în intensitate, în următorii ani, şi va apropia sfârşitul regimului Putin.
Nimeni nu se îndoieşte de faptul că Putin va câştiga un nou, al treilea, mandat de preşedinte al Rusiei. În septembrie 2011, când şi-a anunţat candidatura, numărul anilor în care Putin s-ar putea afla la conducerea Rusiei era calculat la 24 (2 mandate de 4 ani, 2000-2008, mandatul lui Dmitri Medvedev pus tot în dreptul lui Putin – 2008-2012, plus alte două mandate de câte 6 ani, după modificarea Constituţiei – 2012-2024), tot atât, cum repede au observat unii comentatori ruşi, cât Nicolae Ceauşescu sau Saddam Hussein. În urma manifestaţiilor de protest – care continuă până astăzi - stârnite de presupuse falsificări ale alegerilor parlamentare de la 4 decembrie 2011, a
