Adoptată ieri, la 22 de ani şi două luni de la prăbuşirea comunismului, Legea lustraţiei este de o perfectă inutilitate.

Politicienii români n-au avut nici curajul, nici interesul de a o vota imediat după lovitura de stat numită Revoluţie. Adoptarea ei acum, când nu mai poate produce efecte semnificative, seamănă cu gestul unui „sinucigaş" de a se arunca în urma trenului.

E de-a dreptul stupid să lustrezi acum personaje marginale ale regimului comunist, după ce pe mari activişti stalinisto-dejisto-ceauşişti i-ai lăsat să candideze cât le-a poftit inima! Ion Iliescu ne-a condus timp de 11 ani şi trei mandate, Alexandru Bîrlădeanu l-a secondat ca preşedinte al Senatului, Ilie Verdeţ a binemeritat un loc în Parlament alături de o cohortă de tovarăşi cu trei rânduri de guşi. Şi marii cântăreţi la curtea lui Ceauşescu, Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor, şi-au găsit loc în Parlamentul României democrate, iar cel din urmă a ajuns chiar europarlamentar. Pe ei de ce nu i-a lustrat nimeni niciodată?

În schimb, îi lustrăm acum pe adolescenţii anilor '80, căutându-i la cravata roşie cu tricolor. E stupid! După ce am asistat neputincioşi la defilarea rechinilor, aruncăm năvodul vitejeşte ca să prindem plevuşca. Singurul câştig este că îi vom ţine la respect vreme de cinci ani pe turnătorii care au făcut poliţie politică, dar tot ei ne vor râde în nas: între timp au făcut averi, au înfiinţat televiziuni, îi doare-n fund de lustraţia noastră tardivă şi rahitică.

Subiectul ar fi rămas la periferia interesului public dacă nu ieşea la rampă încă o dată, ca o cucuvea împăiată, eternul Ion Iliescu. Acesta a spus: „Ar fi fost oarecum raţional să se discute despre o asemenea lege în primii ani de după căderea dictaturii, după 1989, anii '90..." Bătrânul bolşevic are un tupeu fantastic! Păi, cine s-a opus cu vehemenţă lustraţiei în anii '90? Cine a blocat