O propunere a administraţiei de la Casa Albă a pus săptămîna trecută pe jar industria de internet şi a relansat în discuţie un concept nu atît de nou: butonul “Do Not Track” din browsere. Ce face el, care e soluţia temporară adoptată de Google Chrome, care sînt obligaţiile web-site-urilor, ce drepturi au utilizatorii, discuţii, nuanţe.

Do Track or Do Not Track? Aceasta-i întrebarea!

Do Not Track este un fel de etichetă pe care browser-ul o poartă la rever atunci cînd comunică cu un web site. Aşa cum se poate înţelege la o simplă traducere, browserele care au activată această opţiune vor transmite web site-ului că utilizatorul respectiv nu doreşte ca browsing-ul lui să fie identificat de web site (to opt the user out of ad targeting and ads using third-party cookies). Am subliniat pentru că vom reveni ulterior asupra acestei nuanţe.

Google Chrome nu e chiar pionier în acest domeniu. Mozilla Firefox are opţiunea integrată (Tools > Options > Tracking) încă de la versiunea 4 scoasă în martie anul trecut. Safari-ul lui Apple a făcut şi el o tentativă asemănătoare de la versiunea 5.1, însă a mascat-o pentru utilizatorul obişnuit. Trebuie să bifezi Show develop menu, apoi să cauţi în Menu > Develop > Send Do Not Track. Şi Opera va introduce un buton Do Not Track în versiunea alpha a lui Opera 12 care va fi lansată în curînd în versiune finală. Cei de la Microsoft se laudă că Internet Explorer 9 (IE9), versiunea Release Candidate, conţine deja ceea ce se cheamă Tracking Protection, un opt-in care va lăsa utilizatorului posibilitatea de a bloca third party-urile.

Uite butonul, nu e butonul

Butonul Do Not Track al lui Chrome nu este deocamdată chiar un buton, ca la celelalte browsere, deoarece echipa încă mai lucrează la el. Reprezentanţii companiei Google au declarat că el va fi gata pînă la finele lui 2012. Pînă cînd e g