Am rugat citiva cunoscuti persoane publice, unii din ei vechi prieteni, sa sustina public candidatura mea la Primaria Bucurestiului. Cu citeva exceptii, raspunsul a fost „Te votez, te sustin, dar nu ies in fata. Nu vreau sa fac politica”. As fi putut raspunde ca nu este un demers politic, pentru ca nu reprezint un partid, ci unul civic. Nu am insistat, raspunsul era previzibil.
In Piata Universitatii 2012 s-a strigat „Nu facem politica / Astazi facem critica”. In Piata Universitatii 1990 s-a strigat „Nu sintem partide”.
Pe de o parte mesajul este legitim, reprezentind o delimitare de partidele politice din Romania, in 2012, si de Partidul Comunist Roman, in 1990. Pe de alta parte mesajul este o justificare, defensiva, a acuzei „sinteti oamenii opozitiei”, si in 2012 si in 1990, condimentata in 1990 dolarii pe care i-ar fi impartit Ratiu si Campeanu. Este capcana sistemului, in care am cazut si in 1990 si in 2012.
Problema este ca mesajul a fost preluat literal. Falimentul actualei clase politice vine din acel „Nu sintem partide” din 1990. Sute de mii de oameni de calitate activi politic au ales in 1990 sa fie arbitri / chibiti, foarte putini au ales sa fie jucatori. Vom fi in stare in 2012 sa alegem corect?
La sloganul „Nu facem politica / Astazi facem critica” mi-l inchipui pe Silviu Brucan rinjind, ca atunci cind vorbea de grevistii foamei in 1990.
Am rugat citiva cunoscuti persoane publice, unii din ei vechi prieteni, sa sustina public candidatura mea la Primaria Bucurestiului. Cu citeva exceptii, raspunsul a fost „Te votez, te sustin, dar nu ies in fata. Nu vreau sa fac politica”. As fi putut raspunde ca nu este un demers politic, pentru ca nu reprezint un partid, ci unul civic. Nu am insistat, raspunsul era previzibil.
In Piata Universitatii 2012 s-a strigat „Nu facem politica / Astazi facem critica”. In Piata Universitatii 199
